Întrebarea #10025395

Bună seara. Să luăm aminte, dragii mei, la cazul dat. Vorbisem cu ceva timp mai sus despre potriviri între miri și cununia ca binecuvântare a oamenilor care se potrivesc. Iată un caz în care oamenii singuri recunosc că nu s-au iubit, și prin aceasta e clar că și nu s-au potrivit. S-au căsătorit la dorința părinților. Există și așa ceva. Acum pentru dumneavoastră, dragă surioară. Sf. Apostol Pavel spune așa(egal de v-ați potrivit sau nu până la căsătorie, v-ați legat unul de celălalt): „Iar celor ce sunt căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat! Iar dacă s-a despărţit, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul său; tot aşa bărbatul să nu-şi lase femeia” I Cor. 7, 10-11. Deci nu aveți ce să lăsați pe alții să vă curtească. Dragoste să căutați în sufletul celui cu care v-ați legat. Eu nu vreau să spun altceva decât spune Apostolul. Pur și simplu sfatul nostru nu poate să fie de altă natură. De e altfel atunci e în potriva adevărului. Ceea ce e în afara căsătoriei e curvie și se va plăti cu propria fericire. De aceea vă îndemn să vă lepădați de orice altă iubire exterioară și să vă întoarceți la soțul dumneavoastră. Apoi să vă spovediți de păcatul în care ați căzut și să nu mai greșiți. Iar despre mănăstiri: vă rog mult nu mai mergeți, voi mirenii cu spovada la mănăstire. Familiștii cu greu pot găsi o îndrumare corectă la mănăstirile monahilor din zilele noastre. Poate că sunt monahi înțelepți care poate să îndrume relațiile sexuale ale mirenilor. Dar mă îndoiesc că pot fi ei găsiți. Căutați un preot de mir iscusit și cu soțul împreună să vă spovediți la el. Ceea ce doream eu să vă mai întreb: soțul cunoaște căderea dumneavoastră? Ascultaține părere și aduceți pocăință.

Dumnezeu este mare și vă va ierta, de nu vă veți mai poticni în asemenea neputințe omenești.

Mag. Vitalii Mereuțanu