Domnica

Sărut mâna, sfinţite părinte, nu ştiu ce să mai fac, dar e un haos nemaipomenit în casa şi familia noastră, certurile sunt foarte dese, chiar şi dacă uneori ne propunem să fie de exemplu o zi fără ceartă, până spre seară tot ceartă iese. Cel mai straniu este faptul, că am fost cândva o familie unită, o familie care şi-ar dori mulţi să o aibă. Îmi amintesc de faptul că atunci când eram mici, eu şi cu fratele meu obişnuiam să împărţim totul, acum este un fel de distanţare, de ceartă, de răutate chiar între noi, răutate, pe care nu înţeleg de unde provine şi care este cauza. Părinţii suferă foarte mult şi nu le place să ne vadă că ne certăm, de câteva ori l-am auzit pe tata ca îi zicea nişte cuvinte mamei, care nu mi-au plăcut (”să tacă din gură, să-şi închidă clanţul”). Mă doare să aud asemenea vorbe, pentru că în familia noastră nu a existat aşa ceva niciodată, uneori am impresia că cu toţii am luat-o razna, în familie, în casă este o aşa atmosferă stresantă, greoaie, parcă mă apasă atmosfera aceasta, nu o mai suport. Sfinţite părinte, povăţuieşte-mă, ce să fac, ca să readuc pacea în familia noastră? Merg după posibilitate la biserică, dar ceva nu merge, ceva nu este bine. Spuneţi-mi vă rog ce nu este bine, ce nu fac bine, cum să readuc pacea în casa noastră? Vă rog să mă iertaţi!