Sunt un aprig luptător nu al păcatelor mele din nefericire, ci aprig luptător împotriva ereticilor. Totuşi cum aş interpreta acest verset din punct de vedere ortodox? Citez:”Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi”. Demoni izgonim, dar treabă cu vorbitul în limbi găsim în istoria bisericii? Vă mulţumesc anticipat.
- Gabriel a întrebat 13 ani ago
- last edited 11 luni ago
- You must login to post comments
În primul rând aş vrea să vă spun că Dumnezeu nu-l învredniceşte pe nimeni de daruri duhovniceşti fără un scop întemeiat. Iată şi prorocul Isaia ne spune : «Domnul Dumnezeu mi-a dat Mie limbă de ucenic, ca să ştiu să grăiesc celor deznădăjduiţi» (Isaia.50, 4). Darul de a vorbi în limbi, a fost primit de către Apostoli pentru propovăduirea tuturor neamurilor, după cuvintele Mântuitorului : «Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh» (Matei 28, 19), anume de aceea le vor urma aceste semne: în numele Meu … în limbi noi vor grăi (Marcu16, 17) şi îi va însoţi pe credincioşi atât timp, cât va fi necesară propovăduirea tuturor popoarelor.
Despre acest lucru scria şi Sfântul Augustin de Hipona: «Oare acum nu mai primeşte nimeni pe Duh Sfânt? Cel ce crede aşa nici nu este demn să-L primească. Este prmit şi astăzi. Aunci de ce nimeni nu mai vorbeşte în limbi, aşa cum se întâmpla cu fiecre care se umplea de Dun Sfânt? De ce? Deoarece deja s-a împlinit, ceea ce trebuia să fie. Astăzi Biserica e pretutindeni, de la răsăritul soarelui la apus şi vorbeşte în limbile tuturor popoarelor.
În Faptele Apostolilor găsim că propovăduirea apostolilor era înţeleasă în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia, în Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei (Fapte 2, 9-11). Dar acest dar în Biserică a avut un caracter temporar. Deja în secolul III golosalia dispare din comunităţile creştine şi mai are loc doar în unle mişcări eretice ce au existat.
O confirmare a faptului că vorbirea în limbi a fost temporară este şi faptul că acest dar nu a avut succesine în slijire. Se observă foarte bine acest fapt în comparaţie cu preoţii din Noul Testament. În Epistola întâia către Timotei citim : «Nu fi nepăsător faţă de harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor mai-marilor preoţilor» (1Тim.4, 14), iar în epistola către Tit găsim: « Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi preoţi prin cetăţi, precum ţi-am rânduit Тit.1, 5). Alte relatări despre vorbirea în limbi în Noul Testament nu mai găsim, şi aceasta ne mai adevereşte încă o dată, că acest dar a fost unul temporar în Biserică.
Cu toate acestea, istoria creştinismului a cunoscut cazuri individuale, de vorbire în limbi şi în perioadele de mai târziu, atunci când aceasta a fost o necesitate şi un beneficiu pentru Biserică. În istoria Bisericii Ortodoxe găsim fapte surprinzătoare, care ne relateză despre cazuri excepţionale, când prin acţiunea harul lui Dumnezeu de acest dar au fost binecuvântaţi şi misionarii noştri, pentru ajutorul lor la convertirea popoarelor păgâne.
Este cunoscut cazul cu sfântul Inochenţie (Popov-Veniaminov), când înfăptuind o călătorie în oraşul Ceboksarî, anul 1860, acesta a oficiat Sfânta Liturghie în limba ciuvaşă, deşi până la acel moment nu o cunoştea, acet fapt i-a convertit pe mulţi la ortodoxie. Despre alt caz cu totul uimitor şi cu adevărat de dar apostolic de vorbire în limbi, ne relatează şi o întâmplare din viaţa ieroschimonahului Ilarion.
El locuia la Muntele Athos într-o mănăstire georgiană, cunoscând numai limbile georgiană şi turcă, dar uneori acest sfânt, în caz de necesitate putea foarte bine să vorbească în limbile greacă şi rusă, dar nu din motivul că le cunoştea, ci prin inspiraţie devină, în caz de necisităţi importante spirituale.
În descrierea vieţii sale este relatat cazul unui călugăr rus Feon, care au avut o ispită demonică pentru râvna sa şi a fost liniştit după o lungă conversaţie cu părintele Ilarion. A doua zi, când părintele Feon a venit la stareţul Ilarion, şi a vrut să-i vorbească despre ceea ce sa întâmplat, s-a constatat că acesta nu înţelege absolut nimic. Printr-un trăducător acesta i-a răspuns, „Eu nu ştiu cum am vorbit, dar Dumnezeu văzând nevoia ta, te-a adus la mine şi te-a făcut să mă înţelegi de parcă aş fi vorbi în rusă, dar eu nu ştiu cum, căci nu cunosc acestă limbă”.
După cum cunoaştem de darul vorbirii în limbi Apostolii au fost binecuvântaţi în ziua Cincizicimii şi s-a manifestat în vorbirea în limbile, pe care omul nu le-a studiat. (Fapte 2, 9-11). Mai mult de atât, la oficierea slujbei acestei sărbători (Cincizicimii) în Biserica Ortodoxă se face o analogie dinte acest fenomen şi amestecarea limbilor din cetatea Babilon (Facerea.11,1-9). În ziua creării Bisericii, se restabileşte capacitatea oamenilor de a se înţelege reciproc, barierele lingvistice ridicate de păcat, sunt nimicite.
Doamne ajută!
Preot Roman Grigoriță
- Guest a răspuns 13 ani ago
- You must login to post comments
Răspunsul tău
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
