Îmi pare rău şi mie de ceea ce fac...

Bună seara, părinte! Am hotărât să îndrăznesc să vă scriu şi eu. Problema mea constă în aceea că, deşi ştiu că e păcat să ne păzim de a face copii, eu nu mă pot nicidecum hotărî să iau atitudinea corectă. Am un copilaş, Dragomir, pe care l-am născut 9 luni în urmă prin operaţie cezariană. Sunt cea mai fericită mamă, îi mulţumesc bunului şi milostivului Dumnezeu că am o familie frumoasă, un soţ care mă iubeşte, avem din ce trăi şi eu cred şi mereu nădăjduiesc în Domnul, mă rog, citesc Sfintele Cărţi…Problema e că mă tem că dacă voi avea mulţi copii, nu o să mai fiu atrăgătoare faţă de soţul meu, şi o să caute alte femei, mai interesante, mai îngrijite, care mai au şi alte interese…Eu iubesc foarte mult copiii, dar iată nu mă pot decide să renunţ la contracepţie. Cu toate că, dacă se va intîmpla să mai ramân însărcinată, cu 1, 2, 3, 4 copii, câţi o da Domnul, niciodată nu mi se va ridica mâna să avortez. Mi-i straşnic până şi gândul acesta…Ajutaţi-mă, faceţi-mă să înţeleg, mustraţi-mă dacă este nevoie, căci la cine mai pot eu apela decât la trimisul Domnului pe pământ. Vă mulţumesc anticipat.