Casnicie

Sărut mâna, părinte! Sunt basarabeancă, căsătorită şi stabilită cu traiul în Brăila, România din 2004. L-am cunoscut pe actualul soţ prin Internet şi după câteva întâlniri ne-am decis să ne unim destinele. A fost frumos până la naşterea primului copil, drept urmare ne-am distanţat, fapt inexplicabil… Nu se apropia cu lunile de mine, nu-mi mai spunea că mă iubeşte şi era mereu nervos. După 4 ani a apărult şi al doilea copil, iar relaţia noastră e într-un declin continuu. Faţă de copii, este un tată exemplu, însă eu parcă nici nu aşi exista. De ceva timp s-a împrietenit mai mult cu sticla de alcool. Şi gena vorbeşte, căci în in familia lui mai toţi consumă alcool. Mă întreb ce îi lipseşte, căci noi îl iubim şi facem totul pentru el. În disperarea mea am fost la un călugăr din Mănăstirea Sihastria, renumit pentru îndrumările ce le dă oamenilor deznădăjduiţi şi mi-a zis că unica ieşire din situaţie ar fi divorţul şi că ar trebui să merg cu copii în altă parte pe cont propriu, căci soţul va fi sclavul băuturii. Sunt confuză şi nu ştiu ce să fac. Mă puteţi ajuta cu o părere? Mulţumesc. De mulţi ani mă rog pentru noi şi pentru el în parte.