Hristos a Înviat! Părinte, am 22 ani, sunt virgină, am fost vara trecută la mare şi am făcut cunoştinţă cu un băiat, ne-am împrietenit şi într-o seară stând pe malul marii şi iubindu-ne, m-a adus într-o stare în care nu mai puteam face faţă… Mai aveam puţin şi eram pe malul prăpastiei de a-mi pierde fecioria. Bineînţeles că el era încântat când m-a văzut că a reuşit să mă aducă până în stadiul acela, şi a chemat un taxi să mergem la hotel (eu în sinea mea îmi doream asta, şi el a simţit că atracţia a fost din partea ambilor, dar m-a luminat Dumnezeu pe moment… Și când a venit taxiul, i-am zis că eu nu merg nicăieri, şi el nu a înţeles de ce.. ce se întâmplă. După o perioadă lungă, mi s-a întâmplat aceeaşi chestie, de data aceasta a zis să mergem la el la cămin. Şi de data aceasta îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a păzit de la acest păcat. Parcă auzeam un glas lăuntric.. că nu este persoana potrivită pentru a-mi pierde fecioria. Am reușit să trec peste, dar până acuma nu am avut nici un prieten, şi uneori sunt dezămăgită, cu toate că-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru felul cum arăt, dar nu înţeleg ce se întâmplă, e ceva la mijloc, sunt băieţi care vor să fie cu mine împreună, dar eu nu am nici o atracţie faţă de ei, cu toate că sunt băieţi buni, nu pot să-mi explic ce se întâmplă.