Aş dori să mai precizez ceva despre singurătate

Bună dimineaţa! Pe vremea când eram mai crizată, îmi amintesc că cineva mă învăţase aşa: „Tina, să ştii că oamenii buni, nu sunt singuri niciodată şi nici nu se pierd niciodată. Nu putem muri virtual, căci cea reală doar DUMNEZEU ştie. Este important să ştii cum s-o iei de la capăt şi să ai încredere-n tine şi-n CEL de SUS”. Pe mine aceste cuvinte m-au întărit şi am înţeles că degeaba îmi dau seama de realitate, dacă continui să fiu bleagă. Am acordat încredere la oameni care nu aveau nimic comun cu mine, am investit tot ce aveam mai bun, ca mai apoi să mă simt terfelită şi calcată-n picioare, dar am avut curajul să spun: AJUNGEEEE! STOP! Am înţeles că regretele nu-mi folosesc la nimic şi acum mă gândesc doar la faptul că se va închide uşa vieţii pentru mine şi eu? Ce-am făcut? Nu ştim niciodată ce ne aşteaptă, dar am învăţat că, dacă menţinem o atitudine pozitivă şi cel mai important lucru, să nu ne îndepărtăm de DUMNEZEU, UŞILE ŞANSELOR RĂMÂN DESCHISE, iar noi putem fi fericiţi. Părintele meu zicea: că cine este cu DUMNEZEU, nici că mai simte binefacerile LUI, PENTRU că trăiesc în pace şi bucurie… noi putem să rămânem singuri la orice vârstă, depinde de situaţie, dar nu trebuie să păcătuim şi împotriva noastră, căci mai apoi devenim victime, mai ales dacă lăsăm să ne conducă viaţa, emoţiile sau teama. Te poţi pierde şi din teamă. Repet, rimedii se găsesc pentru orice, doar la moarte, NU. SĂ CREDEM ÎN BUNUL DUMNEZEU şi aşa cum cred şi eu în un ÎNGER PĂZITOR care ne conduc paşii. Imaginaţi-vă, că atingeţi mâna LUI albă, moale şi cum îţi surâde….. E aşa de frumos! O zi bună şi mă iertaţi că tot îndrăznesc, dar îmi place ceea ce simt şi ceea ce fac (acum vă las, că deja miroase a creier ars, m-am îmbătat în cuvinte), Doamne ajută!