banii si copiiii

Hristos a Înviat, Părinte! În legătură cu episodul cu bunica şi banii daţi copiilor. Am citit mesajul doamnei A., mulţumesc, înţeleg ce vrea să spună, dar problema asta e aşa de delicată, e ca şi cum ai călca pe ouă, şi nu mă refer numai la copii, ci şi la bunică. Eu renunţasem la ideea de a-i atrage atenţia, deci nu i-am mai zis nimic, dar şi ea parcă se oprise singură de a mai da bani. Şi atunci am lăsat-o baltă. Însă, iar s-a întâlnit întâmplător cu unul din copiii mei (eu nu eram de faţă) şi i-a dat bani, precum îi e obiceiul. I-a dat iar o sumă mare pentru un copil de 7 ani. În aceeaşi zi, când am venit acasă, am primit nişte mustrări de la o vânzătoare că l-ar fi prins pe copilul meu (cel care tocmai primise banii), furând(!) un pachet de gume din magazin. Copiii mei au început să se certe pe bani, deşi au puşculiţe etc., şi nu îşi cheltuiesc banii pe care îi au deja(!) de frică ca unul să nu aibă mai mulţi bani decât celălat, au început să se suspecteze că şi-au furat banii unul altuia din puşculiţă! Şi asta mă umple de nervi faţă de inconştienţa bunicii care am înţeles că nu trebuie nicidecum tratată cu mănuşi, pentru că agonia se prelungeşte, nu înţelege aluziile, nu ştiu, pentru că refuz să cred că face asta intenţionat şi calcă peste îndemnul meu ca mamă a copiilor mei. Ei, atunci, am apelat la fostul soţ şi i-am spus clar fără ocolişuri să îi spună mamei lui să înceteze asemenea obiceiuri, că nu se dau bani unor suflete slabe de copii. Şi le-am interzis copiilor ca de azi înainte să mai primească bani de la bunica sau de la oricine altcineva! Copiii, oricât de mici ar fi, trebuie învăţaţi să muncească pentru banii pe care îi primesc, nu să fie formaţi cu „primitul” că sunt drăgălaşi sau mai ştiu eu ce. Să iubească munca, aşa îmi văd eu copiii mei crescând oameni puternici şi buni! Nu cu zgârcenia şi lăcomia şi adunatul de bani insuflate în suflet de mici! Cât despre bunica, o să îi spun şi personal, dar nu vreau să mă lungesc la discuţii cu dumneaei pe tema asta, trebuie să înţeleagă că sunt copiii mei şi după ce ea moare, eu rămân să răspund de ei şi de cererile şi pretenţiile lor pe care le-a cultivat bunica. Nu vreau să fiu rea, dar, eu consider că cheia mântuirii mele sunt copiii mei! Dacă ajung copiii mei într-o stare duhovnicească proastă, mediocră sau atârnând de o aţă, o să fie vai şi amar de tot neamul nostru! Şi eu m-am chinuit, fraţilor, pentru copiii mei, Dumnezeu şi Maica Domnului ştiu asta! Păi vine Sfârşitul Lumii, eu cu banul lucindu-le în ochi îmi pregătesc copiii? Eu am lucrat la un casino pentru scurt timp, acum câţiva ani, şi ştiu foarte bine ce face patima asta a banului uşor câştigat! În casino-uri stau copiii deveniţi adulţi, care în copilărie şi chiar până peste adolescenţă primeau bani de-a gata, cei care joacă la loto sunt cei care în viaţa lor sunt destul de irealişti în privinţa scopului banilor pe lumea asta! Patima banului este o patimă foarte fină şi care îşi va arăta colţii nu în copilărie, ci când omul ajunge adult şi va trebui să se descurce singur, atunci vedem ce s-a cultivat! Dumnezeu să mă întărească, să o lumineze pe bunica şi pe noi toţi, că pentru copii, e foarte mult de pierdut! Şi la fel de greu de recuperat! Doamne ajută-mi copiii să nu rătăcească şi să fie puternici sufleteşte şi trupeşte! Dumnezeu să ajute toţi copiii de azi, să fie sprijinul nostru de mâine! Amin.