Dacă vă referiţi la: NAÍV, -Ă, naivi, -e, adj. (Despre oameni; adesea adverbial și substantivat) 1. Lipsit de experiență și de prefăcătorie, simplu, natural, credul și sincer. ♦ Care arată, denotă naivitate, atunci omul simplu şi nevinovat, dar evlavios place mai mult lui Dumnezeu şi va fi mare în cer decât înţelepţii lumii, care trăiesc altfel decât cum le dictează mintea şi se umflă cu talentele lor. Şi Domnul ne-a spus: „De nu veţi fi simpli şi curaţi ca nişte copii, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor.” Eu cred că acesta e o calitate pe care dvs trebuie s-o folosiţi conştiincios şi spre evlavie şi dreptate, trăind în voia Domnului şi păstrându-vă pacea sufletească. Nu lăsaţi păinginişul lumii întinate să vă detaşeze din starea aceasta a simplătăţii şi modestiei şi nici să vă supăraţi, de unii vă vor ofensa într-un mod neadecvat, ori vor râde, răspundeţi-le cu dragoste şi-i veţi ruşina.

Smerenia să fie mândria noastră, şi dragostea – pâinea cea de toate zilele!