MOARTE

0
0

SĂRUT MÂNA, PĂRINTE, BUNĂ ZIUA TUTUROR! Citind mesajul lui DANIELA cu colegii care se plimbă prin cimitir, mă gândeam: da chiar trebuie să ne gândim la moarte? Eu una mă tulbur mult, aş fi vrut să nu mai văd şi să aud despre moarte, poate pentru faptul c-am văzut pe scumpa mea mamă, tată, persoane dragi mie, morţi, poate pentru faptul că lucrez şi cu bătrâni şi sunt mulţi care au murit în braţele mele… nu ştiu, dar sunt îngrozită doar la gândul despre moarte. Am început să mă întreb cum stau eu cu această pregătire, cum mă va găsi? Sau unde? Fireşte cum trăiesc, aşa mă va găsi. Încet, încet încerc să mă dezlipesc de tot ce-i rău şi tot ce fac îmi închipui c-o fac pentru ultima dată. Mă întreb, câţi dintre noi ne îngrozim când ne gândim la MOARTE, câţi ne îngrozim când vedem în cimitir morminte pline de întuneric sau poate chiar oseminte cu miros greu. Avem un predicator: „MOARTEA”, care iată, nu ţine seama de nimic şi de nimeni, nici de bogat, nici de sărac, nici de viteaz, cult, prost, naiv, bătrân sau copil. Toţi cădem în prada morţii pe nesimţite şi nu putem s-o alungăm. Ea, mâine ştie că va vorbi şi de pe mormântul tău. Nu vom muri în acelaşi chip, dar vom muri. Iată, în fiecare zi vedem cum nemiloasa MOARTE scurtează firul vieţii, necăutând la faţa nimănui: femei, bărbaţi, copii, tineri, bătrâni, nimic nu vedem mai des ca MOARTEA. Recunoaştem că suntem muritori, dar văd că trăim în aşa fel ca şi cum am fi nemuritori. Am văzut cum moartea a venit în diverse locuri, chiar în sfântul locaş, în Sfânta BISERICĂ, pe câmpuri, pe ape, în aer, mie aproape că mi s-a întâmplat când a deraiat trenul şi s-a răsturnat… şi nu vă spun prin ce-am trecut. Deci, iată, MOARTEA are o cheie care deschide toate uşile. Aşadar, dacă o să fim cu frică de DUMNEZEU, în frică de DUMNEZEU ne vom da sufletul. SĂ ÎNCERCĂM SĂ AVEM CANDELE APRINSE, VIAŢA CURATĂ, ŞI PRIVEGHERE PRECUM CELE 5 FECIOARE ÎNŢELEPTE. Îmi cer scuze că nu a fost o întrebare, reţin scopul acestei pagini, dar poate că mulţi nu deschid la articole şi am ţinut să spun aceste lucruri. Să-mi fie cu iertare dacă din nou am greşit, dar acest subiect pe mine, iată efectiv m-a plasat la picioarele LUI IISUS. Este o altă rază din LUMINĂ SA, care ne poate înviora viaţa religioasă, pentru că cerul şi pământul vor trece şi VOM TRECE ŞI NOI şi atunci când va trebui să părăsim totul este EL, CARE NE AŞTEAPTĂ ŞI NE VA MÂNGÂIA ÎN ACEA ZI DE GROAZĂ şi ne va ajuta în lupta cea mare… (DEPINDE ŞI DE NOI…) CU RESPECT.

  • Aceeaşi a întrebat 14 ani ago
  • last edited o lună ago
  • You must to post comments
0
0

Da, dragă soră, toţi cu o moarte suntem datori. Trebuie să înţelegem, şi să privim astfel lucrurile: că viaţa de pe pământ e o pedeapsă pentru o faptă rea comisă, o închisoare temporară, unde de ne îndeplinim conştiincios termenul de stare, fără rebeliuni, fapte rele, păcate distrugătoare, prin umilinţă, dureri şi lacrimi, cu speranţa la Acel Judecător Suprem şi Bun, care în fine îţi va da acea libertate veşnică şi fericită, fără grija că poţi să revii. Însă de nu, atunci te chinui şi în această închisoare şi o prelungeşti cu una veşnică şi mai chinuitoare.

Să ne îndreptăm inimile, cugetul şi raţiunea către Judecătorul Veşnic, Înţelept şi Mărinimos, să fim cu El în fapte, gândire, simţire şi atunci ne vom recâştiga sufletele pentru Patria Cerească!

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.