copiii

Sărut mâna, Părinte! Am primit şi mai înainte sfaturi bune aici, ajutaţi-mă Vă rog. Am fost căsătorită odată şi am un copil, am divorţat din cauza soţului, a găsit altă femeie, a vrut înapoi, dar orgoliul nu mi-a permis. Peste 3 ani m-am recăsătorit, dar problema că nici nu am ales bine bărbatul, nu mi-a plăcut de el, nici manierele lui, nici interesele, am trăit împreună şi ne-am certat în fiecare zi, copilul meu suferea de la asta. Necătând la toate prostiile, m-am căsătorit şi am făcut încă un copil. După ce a apărut copilul, el s-a făcut încă mai agresiv, pe mine mă doare lucrul acesta, mă simt vinovată faţă de copii, nu mi-am dorit aşa viaţă, mă simt vinovată şi faţă de el, că dacă nu era potrivit, de ce m-am căsătorit cu el, parcă eram în somn. Acum mă chinui, îmi este jale de viaţa mea, că trece în certuri, noi vedem o problemă foarte diferit, nu putem găsi limbă comună, de ce am făcut asta…şi acum mă gândesc ce să fac? Să trăiesc pentru copii cu el, dar s-a schimbat atitudinea faţă de copilul meu, când a apărut al lui…Vă rog daţi-mi un sfat. Mulţumesc frumos.