0
0

Binecuvântaţi, părinte. Am şi eu nişte întrebări care zic eu: nu-mi dau pace. Se spune că în momentul, când mergi la biserică să te spovedeşti, e bine să spui toate păcatele şi cele bune şi cele rele şi ce ai pe suflet, ce te doare cel mai tare. Preotul duhovnic este o binecuvântare în viaţa noastă. Dar în momentul când eşti de faţă cu duhovnicul, nu le spui pe motive că ţi-e greu să le zici, dar şi motiv de ruşine. Ce e bine, sau rău… rău este că nu le-ai spu la duhovnic, dar „în suflet regret foarte mult”, nu le spun la duhovnic, dar mă rog, îmi cer iertare, de la Dumnezeu, recunosc că am greşit şi că o să mai greşesc. Dacă nu le spun la duhovnic, dar eu regret… ce efecte pot avea? Şi încă o întrebare. În postul crăciunului m-am spovedit, dar cum eu lucrez şi am zi liberă doar o zi pe săptămână, aşa că într-o duminică m-am spovedit şi într-o duminică m-am împărtăşit, preotul mi-a zis să mă pregătesc pentru a putea primi sfintele taine, dar până să mă spovedesc, am vorbit cu cineva, o persoană cunoscută în biserică, care mi-a zis că; (şi i-am dat dreptate, că a zis zic eu un adevăr); degeaba mă spovedesc, cum ar veni duminica asta, dacă până la viitoarea duminică din nou o să greşesc şi o să păcătuiesc. Am zis asta la preot şi preotul mi-a cerut să-i zic la acea persoana să se ducă să vorbească cu el (mă scuzaţi de expresie, nu ştiu cum să mă exprim mai corect) însă, nu am făcut-o, zic eu că; nu vreau să fac rău intenţionat, eu dinainte de acel moment mi-am propus să nu mai deranjez şi să supăr pe nimeni chiar şi pe sora mea, mai ales cu vorba. Eu din acel moment nici în ziua de azi nu am zis la acea persoană să meargă la biserică, zic eu; să nu o supăr, să nu fac rău zicându-i fiind cu ea în relaţii bune şi în momentul de faţă. Nu ştiu ce trebuie să fac, dacă e să îi spun, cum să o fac să-i spun să nu o supăr, ştiind că, ceea ce a zis a fost adevărt, dar nici din cuvântul preotului nu aş vrea să ies ştiind că ceea ce mi-a spus mi-a spus-o în timp ce mă spovedeam. Ce trebuie să fac? Mai ştiu că neascultarea de duhovnic e afurisenie…..rău e, că vreau să nu fac rău…rău e, că nu fac ceea ce mi-se spune. Cum să procedez. Mulţumesc. Mă iertaţi de unele cuvinte poate nepotrivite şi rău exprimate.

  • You must to post comments
0
0

Să-i spuneți și celui părinte, să vorbească cu mine! Smile Hai că glumesc, dar, părintele, chiar nu are dreptate. Sfinții Părinți ne învață că nu trece minut din viața noastră fără ca noi să păcătuim, nu tocmai o săptămână.

În rest, fraților, păcate bune, după cum va-ți exprimat din start, nu există, există doar păcate, care îți distrug pacea și liniștea din suflet, din păcate. Ce ține de tăinuirea păcatelor și de rușinea la mărturisire, este bine ca să scrieți păcatele pe o foaie, atunci ele nu se vor uita și nici nu le ve-ți putea omite pur și simplu! Tăinuirea lor, însă are doar un efect dăunător pentru sufletul nostru. Rușine trebuie să avem când păcătuim, nu și când ne pocăim!

Preot Iulian Rață

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.