nesiguranta si speranta pierduta

Mă iertați, părinte. Sunt o mare păcătoasă. Nu știu cum să mă exprim mai corect, poate greșesc exprimându-mă, dacă sunt unele cuvinte nepotrivite „vă rog” nu considerați că (nu știu cum să-i spun) o lipsă de gândire, că mi-am pierdut mințile. Eu zic, că nu am intenția de a greși (când mă  exprim), dar la cum gândesc… e deja un mare păcat. Eu mi-am pierdut speranța și încrederea în mine, în tot, nu mai sper în nimic, am o teamă mă desconsider din tot, ma consider „un nimic”, că nu sunt bună la nimic și mă simt în plus față de cei din jurul meu. Cu toate că îmi place să ajut (sper că pe cine am ajutat , să nu îi fie reproșat vreodată că l-am ajutat) cu toate că au fost unele cazuri , să nu deranjez și să nu supăr pe nimeni uneori îmi doresc să fiu singură, sau de multe ori să nu mă fi născut, pur și simplu nu mai vreau să trăiesc (am mai avut și am gânduri negre) și știu și ce o să-mi ziceți că ; ” nu am credință în Domnul Iisus Hristos”, că la EL e speranța și încrederea și trebuie să mă rog (și să mă duc și la un preot să mă spovedescă)…. poate nu mă rog cum trebuie, poate nu din suflet… dar spuneți-mi cum să mă rog din suflet (nu știu), să fie plăcut și la Domnul nostru Iisus Hristos? Uneori când mă rog, plâng și chiar îmi pare rău de ceea ce am făcut și zic: (IARTĂ-MĂ DOAMNE CĂ DIN NOU AM GREȘIT ȘI SUNT O DOBITOACĂ , DĂ-MI TARIE ȘI PUTERE SĂ NU MAI GREȘESC )…. ” bine” am făcu mai puțin…. ” rău „, cu siguranță mai mult, mă strădui din răsputeri să mă abțin, chiar m-am impus și mă impun în continuare și zic „trebuie” să nu mai fac așa, că nu bine și știu că greșesc… De a mai gândi rău (despre mine) sau a face rău chiar fără intenție, (către o persoană), dar răul pe care li-am făcut fără intenție, îți dai seama mult mai târziu și realizezi că e un rău făcut, chiar dacă atunci când l-ai făcut la început nu ai gândit că îl faci cu intenție rea… abea după, îți dai seama că e un rău făcut (poate chiar și după cum decurge conversația dintre noi persoanele) până o să ajung eu să mă duc la un preot (eu lucrez peste hotare și nu am mai reuşit să ajung la o biserică din postul crăciunului, ne mai având de atunci nici o zi liberă), vă rog dați-mi și mie un sfat, o vorbă bună, un acatist sau o rugăciune de a mă ruga… Nu știu dacă e bine să cer binecuvântare, nu sunt în măsură să știu, dar o binecuvântare dacă cer pentru a citi o rugăciune său un acatist. Sper să nu greșesc cerând. Mă ierta-ți părinte. Mulțumesc.