Sărut mâna! Se spune că dacă intri în biserică, în ziua nunţii, curată, fără de păcat trupesc, vei avea parte de o căsnicie fericită. Aşa am făcut  şi eu părinte, dar după doi ani şi jumătate ne-am despărţit. Unul dintre motivele principale a fost faptul că am refuzat să preacurvesc în timpul căsătoriei. Soţul avea alte pofte trupeşti decât cele normale. De atunci sunt singură (5 ani). Am mai cunoscut trei bărbaţi cu care am încercat să-mi intemeiez o familie, dar nu s-a putut. La început era frumos, apoi după un timp lucrurile se complicau. Mă intreb, la ce mi-a folosit faptul că am intrat în biserică, în ziua nunţii, curată, fără de păcat, dacă acum sunt singură? Să fie asta o ispită a diavolului? Am 36 de ani şi mă gândesc cu inima plină de durere că am trăit degeaba pâna acum: nu am o familie, un copil…doar o măicuţă care plânge de mila mea că sunt fără niciun rost. Ce trebuie să fac pentru a avea şi eu o soartă? Doamne ajută!