Ştiţi, înţeleg că e dureros să trăieşti în socitatea de azi, să vezi şi „desfrînarea” ei şi că timpul se apropie… Dar dacă tot citeam acum am vrtut să Vă propun şi la restul un mic fragment din „Ne vorbeşte Părintele Cleopa: Treaba lui, celălalt. Fiecare cum îşi conduce sufletul său… S-a dus la moş Gheorghe Lazăr, care a umblat 50 de ani desculţ şi cu capul gol, un om sfînt care a făcut minuni în părţile astea… trei fraţi de la Mănăstirea Neamţ: – Moş Gheorghe, noi plecăm din mănăstirea asta! – Dar de ce drăguţă? aşa-i era vorba. – Nu mai este mîntuire la mănăstire. Şi i-a tot spus, ca să-şi facă dreptate că ei pleacă din Mănăstirea Neamţ. Moşul Gheorghe, care niciodată nu se mânia, a strigat tare de trei ori şi le-a spus. Nu fă tu băă! Nu fă tu băă! Nu fă tu băă! şi s-a dus. Toată filosofia era în aceste cuvinte: Nu fă tu…\” Mă iertaţi. Doamne ajută.