Sărut mâna, părinte! Aş dori să vă pun şi eu o întrebare, mai bine zis să vă cer un sfat. V-am mai scris la rubrica celor ce vor să se căsătorească. Am trecut prin multe încercări înainte de căsătorie, dar Dumnezeu ne-a ajutat să trecem peste ele şi ne-a dat binecuvântarea lui. Fratele soţiei mele este bolnav de autism (aş vrea să vă rog să vă rugaţi şi dvs pentru el pentru că a făcut mari progrese şi poate Dumnezeu va face o minune), iar ea a fost un real sprijin pentru el, chiar şi după căsătorie, însă vrem să avem şi noi o casă, dar pentru asta este nevoie ca şi ea să aibă un serviciu mai bine plătit. În tot acest timp a fost asistentul lui personal, dar salariul este prea mic pentru un împrumut, de aceea am stabilit ca şi soţia mea să caute un serviciu mai bun. Aici este problema că nu a avut determinarea să găsească un serviciu stabil şi această problemă a fratelui ei a afectat-o mult. Într-adevar din cauza asta ne-am certat (ştiu că e păcat, părinte, îmi pare rău, dar mi-aş dori să înţeleagă că avem şi noi o familie şi un viitor). Eu o iubesc foarte mult şi nu vreau să ne mai certăm, am înţeles că trebuie să ajuţi în viaţă, dar şi dacă trece timpul părinte şi nu profesezi deloc în meseria pe care ţi-ai ales-o, nu este mai rău pentru noi, pentru că mai târziu, când părinţii ei nu vor mai putea, nici noi să nu putem să le dăm o mână de ajutor? De câteva zile am avut şi nişte vise ciudate, iar unul mi-a atras atenţia pentru că am visat că ţineam un mănunchi de lumânări în mână şi erau legate cu aţă între ele, însă prin 2 dintre ele era trecută aţa, ca şi cum ar fi tăiate cu aţa, iar soţia a visat un lighean plin cu păpuşi înţepate cu cuie. Luminaţi-mă părinte că eu nu am făcut rău nimănui, dar omul este sortit păcatului şi Dumnezeu nu vrea pedepsirea păcătosului, ci să se întoarcă cu sufletul curat pentru a face bine. Vă mulţumesc Sfinte Părinte şi aştept un sfat de la dvs!