Patima betiei

Sărut mâna, părinte. Vă rog să mă iertaţi că îndrăznesc, dar am o întrebare. Dar până la adresarea ei, o să vă spun câteva cuvinte despre problema mea. Tatăl meu este alcoolic, iar mama începe cu paşi înceţi dar siguri să-i calce pe urme. Eu sunt plecată întreaga săptămână la facultate, într-un alt oraş şi vin săptămânal doar în week-end. Atunci se întâmplă să trăiesc un adevărat chin pentru că tatăl meu nu se abţine de la băutură şi scandaluri nici în prezenţa mea. Ştiu că prin el vorbeşte demonul, băutura dar tot nu pot să-mi impun să nu mă mai consum. Tot ceea ce face, spune, eu pun la inimă şi mă doare acest lucru. Mă rog pentru el, Sfântul Nectarie chiar a făcut o minune căci l-a vindecat odată când a fost odată bolnav … dar altceva mai pot face? Părintele meu duhovnic mi-a spus că deja e momentul să-mi văd de viaţa mea şi să nu mă mai consum pentru că nu-şi are rostul (i-am povestit de atât de multe ori încât săracul s-a săturat până şi el să mă tot vadă tristă şi descurajată). Dacă ei consideră că alcoolul le este prioritar, atunci eu chiar nu mai am ce să fac. Cum aş putea totuşi să-mi mai scurtez din durerea provocată de patima lor? Mulţumesc şi vă rog să mă iertaţi dacă am fost obositoare-n ceea ce am scris.