E adevărat că nu trebuie să ne ataşăm de lucrurile materiale, dar ce putem face cu dezămăgirea pe care o simţim când avem încredere în o persoană că ne este alături şi ne îndrumă pe calea cea bună şi ne tradează? E adevărat că nu trebuie să judecam, dar preotul ar trebui să fie un exemplu pentru noi, o persoană mult mai desăvârşită. De acea multe persoane (am auzit deseori în jurul meu) nu mai vin la biserică. Nu le dau dreptate pentru că vii în casa Domnului, nu pentru preot, ci pentru a mulţumi Domnului şi a te ruga pentru sufletul tău. Vă spun sincer că am suferit cumplit, când mi-am dat seama că am fost înşelată, nu atât pentru valoare, cât sufleteşte. Acest preot mi-a spus să aduc bijuteriile de aur care mi-au fost dăruite de persoana care ar fi făcut farmece. Le-am dus şi mi-a spus să le las 40 zile în biserică la altar. Timpul a trecut şi i le-am cerut înapoi. Însă el a început să găsească diverse motive, nu mai îmi răspundea la telefon. Când am fost mai categorică, a zis că au fost furate, că nu le mai are. Trebuie să recunosc că mi-a fost foarte greu la început să asist în biserică la slujba de duminică, dar Domnul mi-a dat putere. Nu îmi fac nici o speranţă că voi recupera bijuteriile, dar sunt într-un impas: eu sunt în Italia şi nu am posibilitatea ca în ţară să schimb preotul şi nu ştiu cum voi mai putea spovedi la el. Paştele se apropie şi nu ma simt cu sufletul curat pentru a mă împărtăşi. Sfătuiţi-mă, ce ar trebui să fac? În plus am aflat că nu sunt singura persoană, este o doamna care i-a împrumutat 3000 de euro acum 2 ani şi nu i-a mai dat înapoi, o alta fată a lăsat tot aurul de 8 luni. Nu e un păcat să ştii şi să nu faci nimic pentru a evita să se întâmple şi altor persoane care au încredere în el.