Ajutati-ma, va rog!!!

Zilele acestea au venit nişte probleme de sănătate în casa noastră, mai întâi mama, iar apoi a fost afectată sora mea (fiind autistă), având temperatură şi din această cauza nu i se putea administra deloc tratamentele pe care le ia de obicei şi refuza orice să mănânce. Eu de fire cum sunt prea miloasă şi sensibilă şi repede le iau pe toate în tragic, mă rugam pentru mama şi sora, dar fiind lângă ea şi tot ştergând-o cu batista în apă şi oţet ca să-i mai scadă febra, s-a chemat şi ambulanţa, m-am îngrijorat foarte tare şi ce-am făcut eu atunci: am cerut lui Dumnezeu să-mi dea mie febra şi boala ei ca ea să fie bine şi începând din aceea seară deja am început să simt stările rău, ba febră, ba frisoane, o stare la care eram gata-gata să leşin, etc. În aceea noapte am dormit chiar foarte bine, dar dimineaţa m-am trezit cu dureri puternice de spate, de cap, de ochii şi dureri în zona frunţii foarte rău, atât de puternic încât trebuie să-mi înfăşor capul şi o parte din ochii cu fularul meu şi nu mai pot să-mi mişc sau să-mi ridic capul sau ochii în sus, nu mai pot privi în sus, trebuie să stau tot timpul cu capul şi cu ochii plecaţi în jos exact ca şi un nevăzător şi mai ales că mă şi deranjează lumina din ce în ce mai tare chiar şi ziua în sinea ei. Chiar şi când vorbesc cu mama în casă, eu stau cu capul şi ochii în jos, nici nu mai pot privi nici până-n dreptul înălţimei mele. Am probleme de vedere, nu mi-am schimbat ochelarii de 7 ani de zile, nu prea mă mai ajută (nici acum nu-mi permit) şi puţin mă îngrijorez nu cumva să-mi pierd vederea, care ar fi ultimul lucru care ar putea să mi se întâmple. Îi cer lui Dumnezeu să-mi dea câtă durere de cap voieşte, dar numai vederea să nu mi-o ia, plus şi alte simtome de scurgeri nazale şi sâcâitoare care în timpul rugăciunii mă afectează mai tare. Ţin să spun că în urmă cu mulţi ani când nici eu nu ştiam ce făceam, cum mama mea mai tot timpul cu probleme de sănătate îi ceream lui Dumnezeu să-mi dea mie boala ei şi ea să fie sănătoasă că nu suportam s-o văd bolnavă, dar numai eu şi Dumnezeu ştim acest lucru, iar mai târziu citind pe net, am descoperit că nu este bine ca să ceri boala de la alţii şi la felul cum mă tratează propria mamă, nu merită s-o ajut cu un fir de praf, şi de ar cădea în faţa mea, ar trebui s-o las acolo, că profită de mine, eu fiind foarte uşor influenţabilă şi uşor de manipulat. Eu tot ce regret este că am cerut boala mamei asupra mea şi aşa ceva încerc să mă feresc să nu mai fac aşa ceva, dar uitaţi-vă şi acum, am cerut febra de la sora mea, parcă eu în astfel de situaţii sunt gata să mă sacrific pentru toată lumea, că mă doare foarte tare, îmi spun că nu mai cer boală şi mă trezesc că iarăşi o fac din prea multă milă ca şi cum n-aş avea controlul asupra mea în astfel de situaţii, de parcă n-aş fi conştientă de mine când fac aşa ceva. Motivul pe care nu pot nici să-mi mişc nici ochii din cap în sus, m-am gândit că Dumnezeu mă pedepseşte pentru mândria mea, ca să fiu mai smerită decât să mă pedepsească şi cu altele, boli sau eu ştiu ce anume. Am renunţat să mai citesc din Biblie, Acatiste şi de pe net articole religioase, chiar şi să stau în faţa PC, căci simt că-mi explodează capul cu ochii şi cu fruntea împreună la un loc. Spuneţi-mi părinte, este păcat ce am facut eu să cer boala asupra mea de la cei din jurul meu, să renunţ la citit de cărţi sfinte? Acum sunt puţin mai bine, dar nici la ceasul de pe perete şi la icoanele de pe pereţi nu pot să-mi ridic ochii spre ele, că ma dor ochii şi capul, ci trebuie să stau tot plecată-n jos cu ochii şi capul. Dvs. ce sfaturi aţi putea să-mi daţi ca părinte, ca duhovnic, ce-mi recomandaţi, ajutaţi-mă că mă las pradă şi cer bolile altora asupra mea din mila pe care o am asupra altora. (Oare Dumnezeu chiar îmi dă aceste boli dacă eu le cer (făcute, în special în mod inconştient fără să ştiu cu adevarat ce cer), dar pe cele bune, interesant, nu le primesc!