rog ajutor

Sărut mâna, părinte! Am nevoie disperată de ajutor pentru că simt că nu mai rezist. De două luni trec print-un calvar. Acum două luni am simţit că nu mai am aer şi am făcut atac de panică. Atacurile s-au repetat şi viaţa mi s-a dat peste cap. Mă obseda gândul să mă arunc de la geam, nu reuşeam să dorm noaptea şi auzeam bătăi în geam şi ideea de a mă arunca, nu am putut să mănâc mai nimic o săptămână (parca aveam ceva în stomac, o strânsoare care nu mă lăsa să mă alimentez). Cu chiu cu vai am reuşit să ajung la taina Sfântului Maslu şi de atunci am observat o schimbare în sensul că am reuşit să mănânc şi nu mă mai obseda acea idee de a mă arunca. Am fost deja la 4 masluri şi la câteva slujbe duminica şi în prima săptămână a postului, dar nu ştiu ce pot face să redevin cum am fost. Am coşmaruri aproape în fiecare noapte, am momente când îmi vin nişte gânduri foarte urâte prin minte cum că viaţa e monotonă, că ce o să fac eu la 40 de ani când o să fiu bătrână (deşi am decât 30 ani), că de ce m-am mai născut dacă tot o să mor sau că sunt prea tânără la 30 ani şi mai am prea mult de trăit. Nu mă mai reunosc. Plus că am momente de hulă. Am mai vorbit cu un părinte şi mi-a spus că aş avea asupra mea păcatele strămoşilor şi că ele mă bântuie ca un duh şi să duc sâmbăta la biserică 4 prescuri, 17 colaci, ulei, vin şi pomelnic cu morţii. Ce părere aveţi? Îmi e teama să nu ajung să mă sinucid şi sunt disperată. Tot timpul am fost optimistă şi veselă. Plus că am o fetiţă minunată de 1 an şi 5 luni de care vreau să mă bucur. Pe 25 aprilie sunt programată şi la spovedanie. Credeţi că mai am şansa să îmi revin? Mulţumesc anticipat pentru răspuns.