pariurile

Soțul meu se spovedește, dar nu vrea să meargă la același duhovnic ca mine. I-am spus să găsească el unul, oricare îi place lui, la care să mergem amândoi, dar nu vrea, îi e rușine. El nu prea crede că jocurile de noroc sunt un păcat, deși i-am arătat, i-am dat și să citească despre asta, dar nu a vrut. Mi se pare că se spovedește superficial și indiferent. Chiar nu i se pare ceva rău viciul lui și spune că eu exagerez și îl bat la cap, așa că de câte ori vine vorba de problema asta iese cu înjurături (din alea grele, inclusiv de cele sfinte) și amenințări. I-am spus să aleagă între familie (eu și copilul) sau jocuri, i-am spus că dacă nu se lasă o să divorțez, dar a râs de mine și a spus că nu am „tupeu”. Sigur că nu vreau să divorțez (deși aș putea), el știe bine și profită de asta. Inventează tot felul de motive ca să-i dau bani, pe care eu le credeam. Un lucru incredibil, chiar și fiind prins cu minciuna, el continuă să mintă! Acum mi-am pierdut încrederea în el și simt că mă urăște pentru asta. După felul în care îmi vorbește și se poartă cu mine, eu cred că nu mă mai iubește nici măcar un pic. Chiar și nevoile sexuale și le satisface uitându-se la porcării pe internet. Sunt distrusă, obosită, tristă și îmi vine să intru în pământ, să nu mai văd și să nu mai aud nimic, simt că nu mai are nevoie de mine, că nu mai vrea, și atunci oare ar trebui să-l mai chinui cu prezența mea? Mereu îmi spun că dacă nu era copilul, divorțam de mult. El nu mai e omul cu care m-am căsătorit. Mă străduiesc să văd în el calitățile pe care le avea când m-am îndrăgostit de el, dar… nu prea reușesc. Oi fi eu de vină, cine știe… Eu doar îl vreau înapoi.