Spovedanie generala

Bună ziua, Părinte. Sunt o păcătoasă. Bunul Dumnezeu încearcă să-mi atragă atenţia şi a tras semnalul de alarmă. Timp de 18 ani sunt căsătorita legitim cu soţul meu cu care am 2 copii sănătoşi, mulţumesc Domnului. Înaintind în vârstă şi având 5 operaţii dintre care ultimile două foarte grele, am început să mă întreb ce se întâmplă cu mine şi unde am greşit. Am început să citesc din Biblie, să merg la biserică aproape duminică de duminică, să particip la slujbe în zilele de sărbătoare când sunt liberă. Pe parcursul timpului şi din diverse discuţii şi din lecturarea cărţilor religioase, am constatat că cea mai mare greşeală este să trăieşti în desfrâu. Spun desfrâu deoarece înţeleg că dacă nu eşti cununat religios asta se numeşte concubinaj sau desfrâu. În tinereţe, când ne-am căsătorit legitim, părinţii mei şi socrii nu au avut posibilitatea de a ne face o nuntă şi am rămas necununaţi religios. Nu dau vina pe nimeni, noi suntem singurii vinovaţi. Abia în 2005 când trebuia să cununăm nişte tineri, am aflat că nu se poate, pentru că noi nu avem cununia şi aşa am ajuns de ne-am cununat cu o săptămână înaintea tinerilor. De asta cred că asupra mea s-au năpustit bolile grele pe care le duc. Şi cred că mai sunt păcate pentru că numai în ultimul an şi jumătate am facut 3 operaţii grele dintre care ultima boală aproape că m-a doborât (un rinichi extirpat), cred că bănuiţi diagnosticul. M-am rugat şi mă rog mult şi toată viaţa şi cât oi mai avea zile şi îi mulţumesc lui Dumnezeu zi şi noapte că mai sunt încă în viaţă. Vreau să fac o spovedanie pe viaţă şi îmi doresc foarte mult să merg la o mănăstire. Simt că ori cât aş încerca să-i spun duhovnicului meu mai tânăr şi mai indulgent, tot nu îi pot spune totul. Vă rog din suflet daţi-mi un sfat şi recomandaţi-mi un duhovnic la o mănăstire. Eu locuiesc în Argeş. Mulţumesc pentru timpul preţios acordat. Dumnezeu să vă binecuvânteze!