Despre îndoieli

Sărut mâna părinte! Am și eu câteva întrebări. O primă întrebare ar fi în legătură cu părintele meu duhovnic. Dacă un părinte nu vrea să te mai spovedească, din ce motive ar fi aceasta? Poate fi decât o lipsă de comunicare între mine și dânsul, aici țin să menționez că sunt și o fire mai emotivă… sau poate că-n lupta mea cu păcatele dânsul ar fi observat faptul că nu prea s-au produs mari schimbări în viața mea (adică-n sensul că tot repet păcatele și mă refer atât la patimi trupești ex: malahia, dar și la patimi sufletești ex: slava deșartă. Văd totuși că-n ultimul timp am reușit să nu mai fac malahie (masturbare). Am uitat să vă menționez vârsta: am 24 de ani. Și aș mai avea rugămintea daca îmi puteți tâlcui și mie cuvintele: ”Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, Care pedepsesc pe copii pentru vina părinților ce Mă urăsc pe Mine până la al treilea și al patrulea neam”. Adică dacă am părinti care nu sunt apropiați foarte de Biserică și sunt mai indiferenți așa cu Biserica, Dumnezeu mă pedepsește și pe mine până când ei se vor întoarce pe calea adevarată a Bisericii? Vă rog foarte mult să mă ajutați și pe mine păcătosul și să mă mai luminați ca să mă echilibrez și eu în gândire. Doamne ajută!