Am şi eu câteva întrebări. O primă întrebare ar fi în legătură cu părintele meu duhovnic. Dacă un părinte nu vrea să te mai spovedească, din ce motive ar fi aceasta? Poate fi decât o lipsă de comunicare între mine şi dânsul, aici ţin să menţionez că sunt şi o fire mai emotivă, sau poate că în lupta mea cu păcatele dânsul ar fi observat faptul că nu prea s-au produs mari schimbări în viaţa mea (adică în sensul că tot repet păcatele şi mă refer atât la patimi trupeşti ex.malahia, dar şi la patimi sufleteşti, ex.slava deşartă. Văd totuşi că în ultimul timp am reuşit să nu mai fac malahie (masturbare). Am uitat să vă menţionez vârsta, am 24 de ani şi părintele nu mi-a zis că nu vrea să mă mai spovedească, dar îmi dă de înţeles (trebuia să mă spovedesc de câteva zile şi mi-a zis să vin şi când îl găseam îmi zicea că a avut treabă). Şi a mai avea rugămintea dacă îmi puteţi tâlcui şi mie cuvintele ”Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, Care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine până la al treilea şi al patrulea neam”. Adică dacă am părinţi care nu sunt apropiaţi foarte de Biserică şi sunt mai indiferenţi aşa cu Biserica, Dumnezeu mă pedepseşte şi pe mine până când ei se vor întoarce pe calea adevărată a Bisericii? Vă rog foarte mult să mă ajutaţi şi pe mine păcătosul şi să mă mai luminaţi ca să mă echilibrez şi eu în gândire. Doamne ajută.