Adoptia

Bună ziua, părinte. Vreau să primesc un sfat de la cineva care e mai trecut prin viaţa asta. Aş vrea să încep prin aceea că sunt căsătorită şi am un copil, sunt fericită şi împlinită, şi nu ducem lipsă de nimic. Încerc din răsputeri să-i mulţumesc bunului Dumnezeu pentru toate ce mi le-a dat, dar am o neîmplinire sufletească. Mă gândesc foarte mult să adopt un copil, o fetiţă, dar nu sunt susţinută de soţ, şi încerc din răsputeri să-l conving. Şi ceilalţi care află de dorinţa mea tot sunt împotrivă, deoarece eu pot naşte copiii mei, dar încerc să-i lămuresc că oricine poate ajunge în locul micuţilor, şi dacă pot de ce să nu ajut şi eu un copilaş. Când ai o durere te duci la părinţi, dar ei cui se vor duce, mă uit la copilul meu când este bolnav şi încerc să-i alin durerea, dar pe dânşii cine-i alină? Spuneţi-mi vă rog cum să-i conving? Ce trebuie să fac?