Sărut mâna, Părinte! Părinte, eu am copii mici. Soţul meu bea destul de des săptămânal, dacă nu zilnic. Nu este violent, nici verbal, nici fizic, dar eu le interzic copiilor să se joace cu el atunci când este beat, nu îi las să doarmă cu el sau să le vorbească, şi îi iau să stea numai cu mine în acele momente până se culcă el. Vroiam să vă întreb dacă este păcat că fac asta? Pur şi simplu, eu nu vreau ca ei să crească cu impresia că e distractiv şi amuzant ca un bărbat (am şi fetiţe şi băieţei) să miroasă în halul acesta, să vorbească aşa anapoda, să se comporte ca şi cum ar fi normal să nu mai ai control asupra direcţiei corpului. Eu îmi învăţ copiii să se roage pentru tatăl lor, pentru părinţii lor, dar nu suport să îi atingă, atunci când este beat. Soţul se supără, s-a supărat şi atunci când i-am zis frumos că nu vreau să îi mai dea să bea copilului celui mic să bea cu aceeaşi cană cu care a băut şi el după ce a fumat. Vă rog să îmi spuneţi dacă e păcat. Copiii mei îşi vor ajuta tatăl indiferent de circumstanţe, dar nu vreau să crească cu o obişnuinţă scârboasă, vreau să înţeleagă că aşa ceva este de toată ruşinea şi să nu îngăduie conştiinţelor lor să aprobe astfel de comportamente la nimeni. Mă iertaţi, rugaţi-vă şi pentru noi!
- a întrebat 11 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Cel mai mare păcat în toate astea e că îl privați pe soţ de dragostea copiilor şi pe copii de cea de tată, iar fără dragoste nu vă veți putea recupera soţul din patima dată 
Pe de altă parte, părerea mea e că trebuie să munciți foarte și foarte mult nu atât la protejarea copilașilor, cât la încercarea de a vă ajuta soțul să se ridice din această rușinoasă patimă. Sunt într-u totul de acord că copilașii trebuie protejați de așa ceva, dar lucrul acesta trebuie făcut prin ridicarea soțului din patima beției!
Vreau să vă îndemn, dimpotrivă, să faceți tot posibilul și imposibilul, ca soțul Dvs. să înțeleagă cât de bine e în sânul familiei. În zilele când nu vine servit acasă, faceți în așa fel ca acele clipe petrecute în sânul familiei, să fie de neuitat. Îndemnați-l să se dezică de patimă și dacă e de acord, rugați-vă împreună pentru îndepărtarea patimii de la el! Deci vă rog din tot sufletul, faceți tot posibilul și imposibilul ca să se dezică de patimă! Știu că nu va fi ușor, dar, ceea ce este cu neputință la oameni, este cu putință la Dumnezeu!
Preot Iulian Rață
- Guest a răspuns 11 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
