Pocăinţa

Aş vrea mai întîi să las un link pentru toţi: https://www.youtube.com/watch?v=TKRylYBjGLs E mai mult decît minunat… *** Părinte, am citit atîtea articole despre pocăinţă, vieţi de-ale sfinţilor şi răspunsuri de la dumneavoastră; totuşi din mine e tare greu să scoţi o lacrimă, uneori pot sa mă emoţionez aşa tare încît să mă înceapă a durea inima, dar să plîng îmi este greu. Uneori simt că mi se umezesc ochii dar foarte rar plîng cu adevărat, doar cînd sunt izbită cu toată puterea de adevăr… În fine, nu ştiu ce să fac ca să am lacrimi de pocăinţă. Şi cel mai mult mă urăsc pentru faptul că atunci cînd nu se primeşte ceva în viaţa mea, covîrşită de stres, încep să plîng şi după asta am o puternică durere de cap. De aceea m-am abţinut de multe ori de la plîns, pentru că peurmă mă doare capul şi nu mai pot să învăţ pentru şcoală, dar pe noi acum aşa ne mai încarcă ca nu am timp nici să îmi ajut părinţii, care îmi cer să fiu perfectă la învăţătură, dar se supără că nu îi ajut. Cum să îi ajut dacă nu pot să mă împart în două? Sau chiar în 3, că şi prietenii îmi zic că nu am timp niciodată pentru ei că mereu am de făcut teme… Iertaţi-mă vă rog, am scris atît de neclar lucrurile de mai sus, voi încerca măcar să formulez întrebarea normal: Cum să îmi provoc lacrimi (menţionez că am citit şi rugăciuni foarte emoţionante, şi melodii am ascultat, şi articole am citit) şi cum să fac ca să nu mă mai cert cu mama mai ales, căci ea vrea ca eu să fiu perfectă, dar eu nu reuşesc şi viaţa mea e plină numai de stres…