scriitor

Bună ziua. De ceva vreme lucrez la o carte în două părți. Am terminat prima parte și am primit un aviz favorabil din partea unui critic literar. Problema e următoarea. Inspirația mea vine și pleacă după niște reguli necunoscute mie. Când vine, simt că pot scrie zeci de pagini într-o zi, totul se desfășoară în fața mea ca un film, și atunci îi dau înainte cu spor și totul iese bine. Dar apoi îmi amintesc că poate nu ar trebui să mă ocup de asta în post. Apoi mă gândesc că dacă nu scriu acum, mai târziu îmi va fi mai greu, simt că totul se aglomerează în mintea mea dacă nu pun pe hârtie imediat. Apoi îmi vin în minte și cuvintele sfinților care spun că imaginația e ceva periculos, și a mea e foarte foarte dezvoltată. Aş vrea să nu fie, dar nu prea am ce să-i fac. Aşa a fost dintotdeauna. M-am gândit că dacă voi scrie (și încerc să scriu ceva oarecum folositor, personaje care să fie exemple de credință), atunci măcar va ieși ceva bun din această problemă. Dar nici nu vreau să ajung să păcătuiesc (și) cu asta. Cum credeți că ar fi mai bine? Cunoașteți vreun scriitor ortodox care să fi avut aceeași problemă? Cum a procedat? Vă mulțumesc.