Bună seara părinte. Am fost la o plimbare în seara asta cu prietenul meu la un schit pe un munte (nu sunt în țară ), dar e catolic. Ajungând acolo fiind noapte iar schitul gol părăsit fără nici o persoană, cum am ajuns în fața lui am simțit în mine o durere și parcă corpul meu cântărea mai mult și o spaimă și frică neobișnuită. Asta îmi transmitea locul și mie și prietenului meu. Îmi tremurau genunchii și vroiam să plec, dar parcă ceva nu mă lăsa, îmi venea s-o iau la fugă, dar parcă mă făceam de piatră ca să rămân acolo, simțeam că acolo nu e bine. Într-un final am coborât repede cu frică, prietenul meu se uita la mine cu spaimă și mi-a spus că m-a văzut foarte ciudată de cum am ajuns acolo. Niciodată nu mi s-a mai întâmplat asta. Cum am ajuns acasă ceea a fost să ne dăm cu apă sfințită și să citim psaltirea. Și mă întreb ce oare a fost toata chestia asta? De ce mă simțeam așa?