Divortul

Bună ziua. Mă preocupa o problemă, părinte. Ştiu păreri şi pro şi contra divorţului, dar există un caz care-mi dă bătăi de cap şi am să vă detaliez şi de ce. M-am întâlnit din întâmplare cu un vechi prieten din adolescenţă care într-un mod mai indirect îmi dă de înţeles că ar dori să ne cunoaştem mai bine. Omul este în prag de divorţ, iar eu bineînţeles că nu am acceptat acea apropiere propusă de el (deşi ştie că încerc să trăiesc ortodox şi cred că propunerea lui a fost sinceră, fără să se gândească la vreo legătura intimă între noi). Ce ştiu eu (de la o cunoştinţă comună) despre acest prieten şi soţia lui este că nu s-au iubit când s-au căsătorit, ci au făcut acest pas mai mult de gura rudelor (părinţi, fraţi, prieteni). Am înţeles că ea nu doreşte copii cu el, deşi sunt soţi, el îşi doreşte copii. Sunt neînţelegeri între ei din partea soacrei (mama soţiei), din pricina domiciliului, etc. Într-un cuvânt nu mai sunt în stare să se mai suporte unul pe celălalt, el regretând faptul că s-a căsătorit cu ea. Eu ştiu, că fiind cununaţi religios, o pereche ar trebui să lupte pentru căsnicia lor şi că aceasta este o mare Taină. Dar atunci când nu mai este dragoste între ei, ce este de făcut? Când nici unul nu mai vrea să lupte pentru acea căsnicie cum ar putea fi ajutaţi? Ce se mai poate face? Trebuie să rămână în acea căsnicie? Şi ca să nu ascund nimic, ca să ştiţi de ce mă frământă aşa, recunosc că mie mi-ar place să îl cunosc pe acest om, are multe elemente pe care eu le apreciez la un bărbat, dar sigur că voi încerca să stau cât mai departe şi să nu dau de înţeles ceea ce mi-aş dori. Dacă el totuşi ar divorţa, eu ar trebui să mă simt vinovată de divorţul lui, ştiind că stau cât mai departe cu putinţă de el? Vă întreb asta pentru că mă simt vinovată pentru ceea ce simt, deşi încerc să ascund pe deplin faţă de toţi cunoscuţii, si, mai ales, că el ştiu că şi-ar dori să ne apropiem mai mult. Am sufletul pe din două şi nu ştiu cum ar trebui să procedez. Ştiu că nu-i pe placul Domnului simţământul meu şi aş dori să ştiu şi o altă părere în afară de cea a duhovnicului meu. Vă mulumesc frumos, Gabriela.