Doamne ajută. Nu e nici o problemă, pentru că e aceiași slujbă. este importan să fiți prezent. Însă după cum cunosc din puțina mea practică, mulți se atașează de un anumit lăcaș și astfel își măresc credința, altfel pare a da dovadă de o participare ca la teatru. De aceea vă îndemn să meditați bine la cele ce doriți să descoperiți la o Sfântă Liturghie și să faceți o descoperire de adevăr. Un adevăr care să vă lămurească care este scopul adevăratei participări la Sfânta Liturghie.
Frumusețea pare a fi descoperit în unul, dar multiplicitatea pare a fi întregul.
Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
Oastea DomnuluiBisericii Ortodoxe Române, care a luat fiinţă în anul 1923, la iniţiativa Preotului Iosif Trifa. este o mişcarea din cadrul
După definiţia pe care i-a dat-o Părintele Iosif Trifa, Oastea Domnului este „Aflarea şi vestirea lui Iisus Hristos cel răstignit”.
După 1948regimul comunist1990 mişcarea a fost trecută de în ilegalitate, iar în „Oastea Domnului” a fost reabilitată de Statul Român şi de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe.
În zilele noastre, Oastea Domnului are sediul administrativ la Sibiu, unde dispune de Editură, Librărie şi tipografie proprie. Aici se tipăreşte, cu binecuvîntarea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, săptămînalul „Iisus Biruitorul” având ca supliment revista pentru tineri „Timotheos”.
Oastea Domnului este condusă de un Sfat Frăţesc Operativ din care fac parte aproximativ 30 de membri, reprezentanţi ai zonelor.
Oastea Domnului este prezentă aproape pe tot teritorul României dar şi dincolo de graniţele ei. Activitatea Oastei Domnului are ca bază aşa numitul „voluntariat al laicilor”, chiar dacă din mişcare fac parte şi numeroşi clerici.
Întîlnirile membrilor Oastei Domnului au loc în biserici, case parohiale sau particulare, după Slujbele Bisericii. Programul acestor întîlniri frăţeşti, cuprinde: rugăciuni, cântări, poezii religioase, cuvinte de învăţătură şi de mărturisire duhovnicească, cateheze şi activităţi pentru copii şi tineri. De asemeni, zonal sau regional, Oastea Domnului dezvoltă o bogată activitate socială în penitenciare, aşezăminte sociale şi umanitare.
Pr. Ioan Bria, reputat profesor şi teologortodox, cunoscând şi apreciind activitatea Oastei Domnului, a ilustrat plastic adunările Oastei Domnului cu conceptul: „Liturghia de după Liturghie”.
„Oastea Domnului este un copil al Bisericii. S-a născut şi trăieşte sub aripa Bisericii. Oastea Domnului nu e ceva mai mult decât Ortodoxia, ci e o familie restrânsă, o comuniune de frăţietate evanghelică cu gândul precis de a trăi mai intens învăţăturile Bibliei şi ale Bisericii.
Ne trudim doar să ieşim din comunul vieţii, să creştem în Domnul, pentru mântuirea sufletelor noastre. Oastea Domnului nu are nici o pretenţie dogmatică sau canonică. N-avem nimic de adăugat canoanelor. Oastea nici nu a vrut şi nici nu vrea să facă reguli peste sau în contra Bisericii. Dar Oastea Domnului vrea să trăiască, cu toata fiinţa, regulile existente ale Bisericii…” – fragment din Moţiunea din 12 septembrie 1937 (cu valoare de testament şi hotărîre în legătură cu poziţia şi rolul Oastei Domnului în Biserica Ortodoxă).
