Ajutor in decizie

Bună ziua şi Hristos a Înviat. Am şi eu o dilemă, respectiv întrebare, care mă chinuie de câţiva ani buni deja şi aş vrea să mă îndrumaţi sau cel puţin să îmi sugeraţi ce să fac pe viitor cu grija mea. Şi anume, de mic copil de când mă ţin minte, din anii cei mai fragezi am avut un vis şi pasiune, am vrut să mă fac preot. La biserică mereu mă duc şi foarte mult îmi plăceau cântările, straiele, rugăciunile, etc. şi simţeam că e pentru mine. Am avut şi norocul să moştenesc de la străbunelul meu pe care îl ţin minte nişte cărti vechi de-al unui frate de al său care fusese profesor la teologie pe timpul Rusiei ţariste şi din acele cărţi seara învăţăm rânduielile bisericeşti şi tot ce era scris în ele cu mai multă ardoare decât îmi făceam lecţiile pe acasă. Dar părinţii nu m-au susţinut şi nu m-au încurajat în ideea mea şi eu că eram încă copil fără rădăcini de viaţă forte am mers unde ei m-au îndreptat, adică spre o altă facultate legată de economie. Acum deja am 30 de ani, lucrez în sfera economiei, dar dragostea cea fragedă dintâi şi poate chiar chemarea lui Dumnezeu mi-a rămas în suflet. Şi mereu în rugăciunile mele îl rog pe Dumnezeu dacă e la voinţa Lui să mă îndrepte pe calea cea încât să îi urmez. În prezent lucrez, am soţie, aşteptăm un băieţel în câteva zile (probabil va fi deja când dvs. veţi citi această scrisoare), dar faţă de servicul meu nu am mare dragoste, lucrez doar ca să ne întreţinem şi îi mulţumesc bunului Dumnezeu că mă ajută, dar simt că nu e de mine asta, aş vrea să îmi schimb calea. Realizez că ar fi o întorsătură radicală care ar putea aduce schimbări semnificative în viaţa mea, dar la moment nu mă tem de greutăţi. Nu e neapărat să devin preot, aş putea să fiu şi un diacon doar să fiu în anturajul bisericesc. Dvs. ce mă sfătuiţi? Să merg să învăţ la Universitatea de Teologie sau sa merg mai departe pe drumul care îl am acum şi să merg regulat la biserică? Vă mulţumesc.