sunt pacatoasa!!

Bună ziua, de mult timp vreau să mă mărturisesc. Dar mă tem că voi fi alungată din mănăstire ca cea mai mare păcătoasă. De patru ani trăiesc cu un bărbat şi încă nu am reuşit să ne cununăm pentru că acum timpurile sunt foarte grele, de acum trei luni sunt însărcinată şi am decis să lăsăm pruncul să fie. Problema cea mai mare, părinte, e în faptul că suntem „verişori drepţi”, de multe ori am încercat să ne despărţim, dar dragostea e mai presus de toate, sunt cupluri care nu se iubesc, trăiesc numai pentru bogăţie sau altceva, dar noi ne iubim atât de mult, ne înţelegem de minune, suntem un cuplu de invidiat la cât de mult ţinem unul la altul, am fost prin lume mult, am muncit prin toată Rusia, dar uite Domnul ne-a dat darul dragostei,  dar ne-a luat darul banilor. Muncim mult, dar peste tot suntem alungaţi fără nici un ban, acum foarte mult ne dorim să ne cununăm, dar cine ar vrea să cunune nişte păcătoşi aşa ca noi. Mă tem părinte pentru copilul nostru şi pentru neamul lui, ştiu că pentru păcatul nostru va trebui să răspundă până la al nouălea neam. De multe ori îmi pun întrebarea: de ce Domnul nu a dat o limită la iubire să iubeşti cu o limită oarecare să ştii când trebuie să te oreşti, ‘un lucru e cert, dragostea nu are neamuri şi nici limită.