botez

Sărut mâna, Părinte! Eu am născut al patrulea copilaş al meu, e un băieţel! Mulţumesc lui Dumnezeu, totul este bine. Eu însă încep să fiu cuprinsă de un fel de dezamăgire, nu aş spune chiar deznădejde pentru că voi continua cercetările şi căutările mele. Dacă vă aduceţi aminte, vă spuneam că îmi doresc ca pe acest copilaş să mi-l boteze un preot ca şi nas, însă, Părinte, nu am găsit până acum decât răspunsuri devaforabile. Nu vrea nici un preot să îmi boteze copilul. Ce condiţii trebuie să îndeplinesc eu? Preotul meu duhovnic are un alt botez. Alţi 3 preoţi nu mi-au spus de ce nu vor să îmi boteze copilaşul. De ce este atât de imposibil? Nu vrem să facem o cumătrie, ci doar să aibă copilaşul meu, pe care îl voi boteza Ştefan, un naș, un părinte duhovnicesc – un preot, care să îi dea sfaturi de suflet corecte şi să fie un exemplu de trăire duhovnicească pentru copilaşul meu. Ce trebuie să fac, Părinte? Cum să abordez Sfinţiţii Părinţi cărora mă adresez? Poate e şi vina mea, ceva ce nu fac bine? Nu mă cunosc unii dintre ei, e adevărat, dar de ce se refuză măcar ocazia de a ne cunoaşte ca şi oameni. În căutările astea ale mele sunt numai eu singură, poate le dă de gândit de ce nu vine şi soţul cu mine să caute naș. El a spus că nu se implică, pe cine găsesc eu, acela să fie naș copilului. Dar nu ştiu, Părinte, mereu întâlnesc uşi închise la întrebarea mea: ” Părinte, vreţi să fiţi nașul copilaşului meu?” Sunt un om păcătos, dar poate mă iartă şi lumea şi Dumnezeu… credeţi că dorinţa mea este imposibilă? Vă mulţumesc pentru tot! Dumnezeu să vă dăruiască mântuire!