Sunt într-o relaţie de concubinaj şi nu demult citind scrierile Sfinţilor Părinţi mi-am dat seama că greşesc. Eu locuiesc la casa prietenului meu şi a familiei sale iubitoare, în acest oras unde urmez o facultate. De 5 săptămâni trăim ca frate şi sora (cu excepţia faptului că am cedat tentaţiei odată şi regret). Problema e că el e foarte interesat de această lume, să-şi împlinească plăcerile şi să trăiască cât mai uşor, de altfel cum sunt şi eu şi încerc să mă schimb întru Hristos. Dacă el crede că Dumnezeu e iubitor şi ne va primi uşor şi fără pocăinţă în Împăraţia Sa şi trăieşte ca atare, vedeţi vreo posibilitate ca să îmi pot continua alegerea făcută pentru mântuire şi viaţa alături de el, chiar dacă ne vom căsători? Mi-e foarte greu să trăiesc în această casă deoarece sunt un om slab şi mă dedau uşor deşertăciunilor. Mi-ar fi piedică pentru mântuire să rămân în această casă cu oameni binevoitori, dar fără de frica lui Dumnezeu şi fără grija mântuirii? Sau sunt doar o începătoare întru credinţă şi voi putea vieţui aici crescând în roadele sufletului?