rau in familie

Mă închin în fața dumnevoastră, sfințiți părinți, pentru sfaturi și înțelegeri. Am o perioadă foarte neagră și urâtă în casa mea, numai ce după o ceartă cu copilul meu de 21 de ani am ajuns la cuvinte urâte, izbituri și a tras o palmă în mamă (adica eu) e foarte agresivă, încerc în toate modurile să vorbesc și cu bine și cu rău, nimic. Scriu și plâng, a început comportări urâte de la vreo 13-15ani, a fugit și de acasă, avem pe atunci copilul mic de 3-4 luni, prin soare, vînt și ploaie, cu micul în brațe umblam pe toate drumurile și o căutam, flămândă, nespălată, chinuiam și pe micuț, dar parcă trecuse, parca prinsese la minte, dar în zadar. E agresivă, schimbă băieții ca pantalonii, știu că păcătuiește mult. O rog, să mai mergă la biserică, se rîde de mine și mă ia în rîs, că cred, mă rog, mult. Cartea de rugăcuini cind o iau în mână se deschide singură la pagina: rugăciuni pentru copii. Cum să fac să înțelegă, s-o aduc pe calea dreaptă, am făcut o mie și una de sacrificii pentru ea, nu poate întotdeauna, nu pot să-i dau finaciar tot., dar mă stărui să nu fie chiar obijduită de tot. Am avut un incident nu demult, se credea că avem o vertebră ruptă, controale peste controale am făcut, odata nu m-a întrebat ce rezultate am, ce zic medicii, cum mă simt……… cum copilul propriu chiar așa poate să te urască? A trecut din perioada adolescenții, ar trebui să fie mai rațională, însă tot mai rea, și mai rea. E gentilă și vorbește frumos numai când îi trebuie ceva, cum obține, nici nu mă consideră, dați-mi un sfat. Îs disperată, plâng zi și noapte, mă rog să se liniștească, să-i lumineze Domnul.mintea și inima. Poate este vreo rugăciune puternică, ajutați o mamă distrusă.