interventia parintilor

Bună ziua, mă numesc Roxana și am 26 de ani, sunt împreună cu prietenul meu (28 ani) de aproape doi ani, însă nu locuim împreună din cauza faptului că eu lucrez în străinătate și ne vedem o dată la 6 luni; ne înțelegem bine și ne respectăm, ne dorim ca relația să se transforme în căsnicie cu o familie frumoasă și unită; în această vară l-am prezentat părinților mei, iar ei nu sunt de acord cu el pentru faptul că e închis la culoare și lumea ne va judeca greșit crezând că el e de altă etnie și pentru faptul că nu are o situație materială decât serviciul lui de militar, spunându-mi părintii mei că eu voi muri de foame lângă un bărbat care nu are o casă a lui și care nu pare destul de matur pentru vârsta lui. Eu mă simt foarte slabă acum, pentru că-mi iubesc părinții și sunt convinsă că-mi vor binele, dar sunt pusă în situația de a nu mai ști ce e bine: să-mi ascult părinții sau să continui să-l cunosc mai bine pe acest bărbat care a fost primul și singurul din viața mea care până acum mi-a oferit respectul cuvenit, mă simt între ciocan și nicovală și mă doare sufletul pentru că nu simt să renunț la el, dar și dacă voi continua, îi voi simți pe părinții mei supărați și numai putând să-i vizitez decât fără el (pentru că tata nu vrea să vin cu el acasă), simt cum mă voi răci față de ei.