Sărut mâna! Părinte v-am mai scris dvs aici și mereu mi-ați răspuns atât de frumos. Și acum vă scriu cu un nod în gât, cu lacrimi cu o durere și o neliniște în suflet, câteva întrebari care sper să-mi răspundeți la ele. Părinte, sunt foarte multe momente când pur și simplu clachez și înjur mult și am gânduri extrem de negre și urâte, asta din cauza că mereu sunt invidios și indignat că alții au tot ce-și doresc: o viață liniștită, un rost în viață, o carieră, o prietenă, fericire ș.a. deși nu-i văd atât de atașați de biserică și de Dumnezeu, ba mai mult, unii nici nu cred în Dumnezeu și totuși sunt fericiți și împliniți în lumea asta și le merge bine, cum se zice.. Părinte, oare Dumnezeu îi ajută și le dă absolut ce vor ei, chiar dacă nu fac poate voia lui Dumnezeu? De ce la unii care poate încearcă să respecte cât de cât poruncile Domnului și sunt mai aproape de biserică și nu au ce își doresc și alții care nu sunt atașati de biserică și de Dumnezeu și totuși au ce vor? Nu vreau să par egoist să zic că de ce alții au și nici nu vreau să mânii pe Dumnezeu că eu nu aș avea, doar că sunt indignat cum am mai zis de ce văd în jurul meu. Nu doresc împărăția pământului, doresc să am un rost, deși am 24 de ani, nu am avut nici o iubită și nici un loc de muncă și parcă nimic bun nu se leagă de mine și altii care poate nu s-au chinuit prin școală și au de muncă, au iubite, sunt fericiți cu ce au și se simt bine. Am zis că lasă că-mi vine rândul, dar sunt alții și mai mici decât mine și au ce eu nu am, lor le-a venit rândul? Credeți-mă părinte că sunt așa necăjit, nici nu știu cum să vă explic starea mea… Daca sunt așa un băiat care stă pe cârca părinților, fără rost pe pământul ăsta, de ce Dumnezeu mă ține? Mă simt atât de rău când pur și simplu mă trezesc de dimineață și nu am un rost, dacă se poate lucrez la mine acasa degeaba, atât în rest nimic.. adică pur si simplu respir degeaba ca să fiu puțin excentric. Vă rog mult să nu vă supărați pe mine și să mă iertați pentru ceea ce am scris, dar simt nevoia de o mică alinare. Parinte vă implor din sufletul meu, rugațivă dvs pentru mine să mă liniștească Dumnezeu și să-mi dea pace, că poate pe mine nu mă ascultă si pe dvs da, vă rog din suflet.