Bună ziua Sfinți Părinți. În primul rând vreau să vă mulțumesc din toată inima pentru tot ceea ce faceți, foarte multe sfaturi utile aflăm aici, dar și-mi regăsesc liniștea sufletească când citesc paginile acestui sait. Să vă dea Bunul Dumnezeu multă sănătate și răbdare ca să continuați această muncă enormă ziditoare de suflet. Doamne Ajută. Am nevoie și eu păcătoasa de sfaturile Dumneavoastră, dacă puteți să mă luminati. De când eram mică credeam în Dumnezeu, dar aveam o credință slabă, acum mulțumesc Bunul Dumnezeu că prin încercările pe care le-am avut mă ajută să-L cunosc și să înțeleg cât de mare este Puterea Sa. De mai mult timp observ cum lumea parca se îndepărtează de mine, chiar și prietenii apropiați mă sună sau mă caută când au nevoie de ajutorul meu. Știu că nu trebui să ne îngrijim de lucrurile lumești, ci să-l căutăm  și să urmăm calea Bunului Dumnezeu. Știu că Dumnezeu îmi este cel mai Bun Prieten, care nu mă trădează niciodată, dar sunt momente când am nevoie să discut cu cineva, să ies la o primblare. E foarte greu să fiu înțeleasă de cei din jur, mulți mă consideră de modă veche, dar pentru mine deja nu contează ce cred sau spun cei din jur, atâta timp cât mă simt liniștită sufletește. Cum să procedez în continuare să le mai scriu, să-mi mai caut prietenii sau să-i las în pace să nu-i mai deranjez. Nu am nevoie de nimic de la ei, pur și simplu vreau să știu că sunt bine și cum le merg treburile. Chiar dacă mă sună cînd au nevoi de ceva nu le pot refuza, de multe ori las pe planul doi lucrurile mele ca sî pot sa-i ajut. Părinții și oamenii apropiați îmi spun că nu trebuie să fiu așa, că ei profită de mine și de faptul că nu pot spune nu. Spuneți-mi vă rog cum să procedez în continuare? Mulțumesc mult. Doamne ajută în toate.