despre cununie

Bună ziua, sunt o persoană divorțată de 4 ani, la un an după divorț am întâlnit un bărbat de care m-am îndrăgostit, și care m-a cucerit cu gentilețea, principiile de viață corecte și viața care mi-a oferit-o: să mă iubească, să discutăm și să mă susțină în ceea ce fac și problemele personale cu care veneam din prima căsătorie (partaj, un proces cu mama vitregă) având grijă să-i fie prieten și tată și model copilului meu pe atunci în vârsta de 17 ani. La puțin timp după ce l-am cunoscut am făcut un accident vascular hemoragic, el mi-a salvat viața și a rămas lângă mine să mă susțină în continuare și de atunci suntem împreună – anul acesta se fac 3 ani. Singura mea neîmplinire este că nu vreau să trăiesc fără să fiu cununată – a doua oară, el nu e încă hotărât să facem pasul motivând că știe multe cupluri care după căsătorie s-au despărțit. Nu știu cum e mai bine, dar știu un singur lucru, vreau să trăiesc în împăcare cu Dumnezeu, nu în ignoranță. Cum să fac, ce mă sfătuiți ca să ne fie bine, să nu ajungem să mai trăim așa, putând atrage energii negative asupra casei noastre și a familiei. Vă mulțumesc.