Pocăința

Sărut mâna, părinte! Cu câțiva ani în urmă am păcătuit enorm, am avortat. A fost o situație mai dificilă, dar îmi e greu să vorbesc despre asta. Cu greu am mers la spovedanie, dar am reușit, m-am mărturisit, m-am împărtășit și parcă mi s-a luat o piatră de pe inimă… acum mă simt mai bine, dar oricum nu pot și nu voi fi niciodată împlinită…o știu… mă va chinui ideea toată viața. Părintele mi-a dat un canon de pacăință, pe care l-am primit cu multă mulțumire, dar aș vrea să mai fac ceva… să ajut cumva sufletul… Încerc să ajut copiii orfani, să contribui la înălțarea locașurilor sfinte (bineînțeles în limita posibilitatilor financiare), nu refuz niciodată să botez vre-un copilaș… și mă strădui să am ulterior și grijă de ei… Ce aș mai putea face pentru a-mi răscumpăra măcar cât de puțin păcatul? Mulțumesc anticipat!