Bună seara, cu durere vă scriu, am probleme cu mama mea și stiu că nu e bine, știu că e un păcat foarte mare, dar nu aș fi vrut să fie așa. De mică nu am fost apropiată de ea, mă certa mereu și eu tot la tati meu ajungeam, pe el îl iubesc foarte mult, dar de ea nu pot să mă apropii să o pup sau altceva, abia mănânc mâncarea făcuta de ea. Eu am 18 ani și mai am un frate mai mic, face mare diferență între noi, cu mine se comportă destul de urât. Problemele mai mari au început între mine și ea, când ea a făcut un avort, acum două luni, și acum scriind plâng pentru că a ucis un suflet, din sângele meu, mi-e milă și mă doare îngrozitor, cum a putut să facă asta, și atunci înainte să facă avortul am făcut toată treaba prin casă doar ca ea să fie ea bine, și ea nu m-a ascultat. Când îi spuneam să nu facă ea zicea DOAMNE FEREȘTE, mai avea curajul să spună Doamne ferește, cum să îl nasc (nu vroia pentru că are 43 de ani și tata 50, zicea că sunt bătrâni, tatăl meu a încercat s-o convingă, dar fără rezultat), și plângeam în fața ei de milă, nu știu ce să mai fac, nu am nici un sprijin, vă rog dați-mi un sfat părinte, nu știu ce să mai fac, vă rog mult, iertați-mă și mulțumesc.