Ajutati-ma va rog....

Sărut mâna, Părinte! Am o problemă foarte gravă şi nu ştiu cum să o soluţionez….Sunt căsătorita de 4 ani, dar de 3 ani soţul meu e diacon şi slujeşte în biserică. De o jumătate de an lucrurile nu mai merg aşa cum au mai fost în viaţa de familie. El stă mereu pe reţelele de socializare şi vorbeşte cu diferite persoane inclusiv fete (cu unele chiar s-a întâlnit fără ca eu să ştiu, şi am aflat singură, iar cu altele neagă că e căsătorit), eu fiind lipsită de dragoste familială, comunicare etc. Însă certurile sunt mereu lângă noi. Eu la părinţi nu pot zice povara care o duc şi m-am lăsat la rândul meu încurajată, stimată, simţindu-mi felul de a fi femeie şi protejată de o persoană care mă iubeşte cu adevărat (ceea ce eu cu soţul meu nu am simţit-o niciodată căci el niciodată nu mi-a luat apărate în faţa cuiva, nu m-a crezut în ceea ce fac şi nu mi-a fost alături la întâlniri politice în care am fost implicată şi având şi discurs) de un amic vechi însă relaţii intime nu am avut cu el. Îmi cunosc păcatul, dar nu pot scăpa de el, soţul mă respinge, îmi vorbeşte urât şi practic în casă am locul de femeia de serviciu şi să achit comunalele, în schimb „cineva” mă iubeşte, dar nu putem împărtăşi acest lucru …..şi într-un final eu sunt aceea care sufăr în tăcere. La mărturisire eu îmi voi lua canonul care mi se cuvine, dar ce să fac sau cum să fac să îi întorc faţa soţului spre mine şi cu Doamne ajută să avem şi copii. Vă rog daţi-mi un răspuns concret…. Rog de mă iertaţi şi Doamne ajută mai departe.