0
0

Părinte nu știu cum să mai fac în viața de familie a mea. Soțul e o persoană care se supără repede și dacă se supără poate să stea timp îndelungat (a durat și 2 luni, eu îi vorbeam iar el îmi răspundea cu da sau nu știu). Supărarea e de la lucruri mărunte și nu serioase. Mergem la biserică în fiecare duminică, ținem posturile, dar cum pot să fac ca el să nu țină mânie și să ierte și cu inima nu doar cu gura? Toți greșim, dar i-am spus că trebuie să vadă și faptele lui nu numai pe ale mele, fiindcă așa este, vede tot ce greșesc eu, dar pe ale lui nu.

  • You must to post comments
0
0

Da, e mai ușor să scoți paiul din ochiul altuea decât bârna din propriul ochi. Cred că nu cunoaște rugăciunea Domnească , nu se roagă la timp sau nu înțelege pe deplinn sensul cuvintelor și ne eartă nouă greșalele noastre, precum și noi ertăm greșiților noștri.El roagă adică pe Dumnezeu ca, precum a fost el oamenilor, aşa să-i fie şi lui, Dumnezeu. Deci dacă, precum a iertat el greşelile celor ce i-au păcătuit lui, vrea să i se ierte şi lui din partea lui Dumnezeu, e vădit că, precum Dumnezeu iartă fără patimă pe cei ce-i iartă, la fel şi el iartă celor ce i-au greşit, arătându-se fără patimă faţă de cele ce i s-au întâmplat.

Poate de aceea vrea Dumnezeu să se înfăptuiască mai întâi împăcările între noi; nu ca să înveţe de la noi să se împace cu cei ce I-au greşit şi să ierte pedeapsa multelor şi înfricoşatelor fărădelegi, ci ca să ne cureţe pe noi de patimi şi să se arate că dispoziţia celor iertaţi conlucră bucuros cu harul

Prot Victor Mihalachi

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.