Am 24 de ani şi nu demult mi-am dat seama citind despre canoane că am făcut nişte păcate foarte grave – şi anume relaţii orale şi masturbare (nu caut justificare, dar eu nu am ştiut că sunt păcate), fizic sunt încă virgină. Apoi am mai căzut şi sărutându-mă cu un bărbat însurat. M-am spovedit, dar simt că am luat osândă veşnică şi cad în deznădejde şi într-o frică inimaginabilă şi când mă gândesc la căsătorie, mă gândesc că nu mă mai pot duce în faţa Lui Dumnezeu aşa murdară. Ce să fac?