moartea celui apropiat

Bună ziua, și Domnul să vă binecuvânteze. Acum o lună în familia mea s-a întâmplat o tragedie foarte mare, mi-a decedat tăticul meu drag într-un accident stupid, nici până acum nu pot să cred în cele întâmplate și nu vreu să cred…….. inima mi se rupe de scârbă… când știu că era tânăr, vârsta doar de 53 de ani, era un tătic de aur, muncitor și iubitor. Îl iubeam la fel de mult cum o iubesc și pe mămica, mereu erau împreună peste tot ca un tot întreg și acum s-a rupt o parte mare din tot acest întreg și a rămas un mare gol… de durere. Părinte nu pot să mă împac cu gândul că nu mai este și plâng în fiecare zi, îl visez nu prea bine, nu pot crede….. foarte tare seaman cu el și fizic și la caracter, mămica este distrusă și eu nu pot să mă liniștesc, era un creștin, ținea post, mergea la biserică, a fost alături de mămica mai mult de 30 de ani, mă uit la fotografia lui și mereu îl așteptam că va veni acasă și ca intra pe poartă, ajutați-mă vă rog cu un sfat, că eu nu știu dacă o să mai pot fără el trăi…… când știu că la nunta mea nu va fi, dânsul tata nu va mai fi… și nepoți nu va dădăci și nici nu a reușit să-i dădăcească………. El era acela care s-a mândrit cu mine că am finisat Facultatea de Drept, și stia că mereu o să mă lupt pentru dreptate, și când acum, după cele întâmplate eu ca fiică nu pot să-l apăr, pentru că la noi acasă legea nu este legea și cei așa numiți să facă dreptate nu le pasă decât să le bagi bani în buzunar pentru ca să facă ceva…….. La momentul când a decedat nu eram în țară și când am fost informată am venit a doua zi necrezând că s-a stins de lângă noi…. am stat acasă o lună, și am revenit înapoi la serviciu (lucrez peste hotarele țării), că aici am un contract și nu puteam să nu revin când șefii mei au procedat foarte frumos și receptiv cu mine la cele întâmplate, am numai 4 zile de când am revenit, dar nu pot lucra mereu sunt cu gândul la el, și la mama care simt că trebuie să fiu lângă ea, am un frate mai mare, dar după cum am observat bărbații nu sunt așa de emotivi ca noi și revin în ritmul vieții mai repede… Citesc rugăciuni, Psaltirea lui David mă rog la bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace și să-i fie țărâna ușoară, dar e destul să-mi amintesc toate momentele frumoase petrecute alături în familia noastră, buhnesc în plâns și mi se rupe inima că eu am pierdut dragul tătic, mămica iubitul soț și bunica și-a îngropat propriul fiu….. Vă rog ajutați-mă cu un sfat, de asemenea stau la dubii ca să mă întorc înapoi acasă, aici am un serviciu cât de cât plătit, dar important este că sunt prețuită la justa valoare……. Nu știu nu mi pot găsi locul și sufăr foarte tare, sunt mereu cu gândul la el….:(