1

Sărut mâna părinte. Eu din păcate sunt divorțată. Am cunoscut un cetățean italian, necăsătorit anterior, de religie catolică, dar nu practicant. Crescut fără mama de la varsta de 10 ani și în afara bisericii, din păcate a devenit c-am ateu. Nu se regăsește în biserica catolică, simte că ceva nu este în regulă. Nu neagă existența lui Dumnezeu, dar are nevoie de dovezi. Eu încerc cu delicatețe să-i spun cum stau lucrurile la noi, la ortodocși, dar îmi este foarte greu mai ales din cauza faptului că materiale ortodoxe în limba italiană nu sunt, iar el pune logica umană înainte de toate. Noi ne iubim, ne-am căsătorit civil, dar eu nu am pace. Vreau să mă recăsătoresc și-n biserica ortodoxă, vrem să avem copii, pe care îi vom boteza tot în biserica ortodoxă. În Italia nu avem nași cununați la ortodocși și astfel nu ne rămâne decât să ne căsătorim în România, eu fiind din București. El este deacord cu căsătoria și chiar cu faptul de a trece la ortodoxie, dar tocmai aici este buba. El trece la ortodocși de dragul meu, pentru a se putea săvârși cununia între noi, dar nu pentru credință. Ar avea vreo valoare trecerea la ortodoxie a unui catolic fără ca acesta să fie convins de existența lui Dumnezeu? Ar avea sens căsătoria noastră cu oficierea slujbei în limba română, limbă pe care el nu o înțelege? Vă rog ajutați-mă căci sunt în impas și nu știu cum să ies. Vreau să fac lucrurile așa cum trebuie nu doar așa ca să fie făcute și de văzul lumii. Dacă mă puteți ajuta și cu o rugăciune.. eu mă las în mâinile Domnului, am făcut multe greșeli în viață, dar vreau să mă îndrept, să iau strada cea plină de obstacole, dar care duce spre mântuire. Aș vrea să știu ce vrea Dumnezeu pentru mine, dacă am ales bine sau nu… Îmi iubesc mult soțul și ne înțelegem foarte bine, nu aș putea trăi fără el… Vă mulțumesc din suflet!