1

Sărut mâna părinte. Vă rog să mă luminați un pic, cum să procedez cu cumnata mea de 47 ani care are grijă de mama ei (soacra-mea), bolnavă de alzheimer de anul trecut, gradul 2; sora e necăsătorită și fără servici de vreo 3 ani, soacra e văduvă de 20 ani, noi am vrut să băgăm o femeie care să aibă grijă de soacra, cumnata nu a vrut, și-a luat asupra ei toată răspunderea, dar cam la 3–4 săptămâni îl solicită pe soțul s-o înlocuiască (și în fiecare sâmbătă se duce acolo s-o ajute la diverse treburi bărbătești); când se întâlnește sau vorbeste cu mine se vaită, și mai mult la soțul că cu el discută mai mereu. Noi, avem 3 copii, unul la servici, dar stă cu noi, unul în facultate în altă localitate, o fetiță în clasa a 5-a, fiecare copil cu ale lui, în plus tatăl meu destul de bolnav, ar trebui să facă operație la picioare, dar nu vrea, abia mai merge, noi amândoi cu servici destul de greu, lucrăm în industria auto, dar destul de bine plătiți. Am și niște fini care au probleme și ei. Părinte, am și eu destule pe cap, dar nu mă vait la nimeni, sunt singură la părinți, iar soțului dacă îi zic, mai bine râde sau face mișto decât să mă ajute (câteodată, nu mereu), așa că mai bine tac și mă rog pentru toți. Dar nu știu cum să mai procedez cu cumnata, că mai bine o ocolesc decât s-o întâlnesc, că nu am pus-o eu să-și ia asupra ei așa responsabilitate; înțeleg că este mama ei și că datoria copiilor este să vadă de părinți, dar și eu fac cât pot, că duc responsabilitate la atâția din familie, care se vaită  și ei la rândul lor. Unii nu vor să asculte sfaturile mele și au mai mult de pierdut; eu mai mult nu pot! Mulțumesc!