distrusa

Cum să fac părinte să nu fiu invidiată eu și familia mea. Mă stărui să fiu umilă, să nu mă bag în ochii lumii des, mă țin retrasă, la biserică mă duc aproape în fiecare duminică. Mă rog cum pot cu durere în suflet cu-n regret, că lumea mă urăște, dar pentru ce……………..? Că muncesc ca un cal eu cu soțul meu, că nu ne-am luat un apartament, și acela cu credit, că avem două mașini, dar fiindcă trebuiesc, altfel nu am reuși să lucram și să ne descurcam cu copii, îmi place să fie tot curat, ordine noi, copii. Ne luăm o haină bună, o încălțăminte bună, dar o muncim, îl mulțumim pe Domnul că ne ajută. De ce lumea se uită rău și ne judecă? Nu facem nimica rău, numai sacrificii și muncă. Fac și bine când pot, de ce mă judecă și ne îndepărtează. Am făcut o pereche de prieteni i-am invitat în ospețe, m-am pregătit frumos de tot respectul, de atunci, s-au răcit complect. Eu nu vreau situația asta, aplec capul, vreau bine, dar e inutil. Mă rog pentru toți să le îmblânzească inimile, că nu doresc rău la nimeni, nu invidiez pe nimeni. Socot că fiecare om are tot frumos în modul lui, de ce s-ăl invidiez? Din contra mă bucur când cineva realizează ceva frumos și cu folos, dar cu noi nu e așa. Cum să mă mai rog???????????? Nu mai am puteri! Iertați-mă!