Bună ziua. Am o mare problemă de familie. În cei 18 ani de căsnicie nu am reușit niciodată să-l fac pe soțul meu să înțeleagă să nu mă mai jignească, în anumite momente mai dificile el considerând că este normal să mă jignească verbal folosind tot felul de cuvinte urâte (proastă, dobitoacă, înjurături) și din aceasta cauză am ajuns să sufăr sufletește foarte mult. Locuiesc cu socri și de-a lungul timpului am avut de răbdat și mai mult pentru a fi liniște în familie. Am tăcut și am răbdat (uneori am mai răbufnit, dar am înțeles că eu le-am invadat teritoriul și așa va fi mereu) considerând că este mai bine în pace și cum am și un copil nu mi-aș dori ca la rândul lui văzând comportamentul tatălui să procedeze la fel cu viitoarea lui soție. Recunosc că la început am răbdat, mai pe urmă am zis și eu la fel ca să simtă și el impactul acestor vorbe care dor, pe urmă am înțeles că nu aceasta este calea și am tăcut, dar uneori simt că atunci când primesc acele vorbe îmi vine să mă duc oriunde în lume. Considerați părinte că țelul meu în viață a fost să învăț, să fac o facultate, să am o familie, să am un serviciu (profesez ca economist și am răspunderi mari) l-am ajutat și pe el în prezent lucrând în aceeași meserie și uneori din cauza locului de muncă și a stresului se enervează pe mine și mă jignește. Recunosc că ma fost oaia rătăcită a Domnului mulți ani din viața mea și din această primavară am început să postesc și să merg și la Biserică, dorind să mă și spovedesc având și două păcate mari (avorturi) de care mă căiesc, fac rugăciuni, încerc să fac voia Domnului cât mai cu putință, dar acele cuvinte urâte de-a lungul timpului mi-au frânt inima. El spune că ține la mine, dar nu pot să înțeleg de unde vine acest fel de a se comporta. Vă rog să mă ajutați cu un răspuns, adică cum să procedez să-mi găsesc liniștea sufletească. Doamne ajută.
- Mihaela a întrebat 11 ani ago
- last edited 10 luni ago
- You must login to post comments
Parcă am citit istoria mămicii mele… Mă doare foarte mult situația dată, mai ales, că am crescut și eu exact în așa o familie, unde mămica era înjurată cu toate cele mai dureroase familii. Tăticul meu, e un om simplu, fără carte și fără prea mari școli. Ceea ce a încercat să facă, a încercat să țină în frâu familia. Din păcate, el considera că fără de bătăi (referitor la noi copiii dar uneori și la mămica) și fără de cuvinte ”alese”, credea că nu va reuși să țină în frâu situația ca cap al familiei. În fine, au trebuit să treacă mai mulți ani, mai bine zis, a trebuit să ajung preot, să avem multe discuții la subiect, ca tăticul să se lase de a mai înjura de Dumnezeu, de a se cununa și de a merge în sfârșit la Biserică. Nu, nu zic că a devenit ideal, dar cel puțin încearcă să se lupte cu toate erorile din tinerețea sa și, recunoaște că a greșit.
Todotată, am înțeles un mare adevăr! El într-adevăr, ne iubește, pe noi și pe mămica. Pur și simplu, el nu a știut cum altfel poate să aibă grijă de familia sa. Eu, vă sfăui să încercați să treceți realmente peste toate și, să-l ajutați să înțeleagă că ceea ce face nu e bine și nu este bineplăcut nici lui Dumnezeu! O să treacă puțin timp și o să-i pară rău. Eu știu că Dvs. suferiți, dar, prin răbdarea Dvs. nu doar vă dobândiți mântuirea Dvs. ci și al lui! Iertați și Dumnezeu să vă ierte!
Preot Iulian Rață
- Guest a răspuns 11 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
